Personajul Feminin - Intre Creatie si Analiza

Extras din referat Cum descarc?

"Femeia este caierul gandirilor, ea - trimisa Cerului - este atotcreatoare si a ei este opera invizibila." 
Personajul feminin - intre creatie si analiza
Consultand Dictionarul explicativ al limbii romane, femeia este definita ca fiind o persoana adulta, de sex feminin, muiere; persoana de sex feminin casatorita; sotie, nevasta. Dincolo de explicatiile dictionarului, notiunea de feminitate a fost inteleasa, interpretata, de-a lungul timpului in diverse moduri.
Emil Cioran afirma, in eseul filosofic Pe culmile disperarii, ca ,,femeia este un animal incapabil de cultura si spirit".
Unii nu admit ca femeia poate avea succes in negocieri sau altfel decat in cadrul mecanismelor seductiei. Ca dovada suprema aduc adeseori, lucru inca si mai surprinzator, argumentul mitic al Evei, relatat in cartea Facerii din Vechiul Testament: Eva l-a sedus pe Adam, care a comis, la indemnul ei, pacatul originar de la care se trag toate relele umanitatii. Femeia este aceea care i-a spus sarpelui: "putem sa mancam fructe din toti pomii din gradina", dar Domnul a zis ,,sa nu mancati fructe din pomul care creste in mijlocul gradinii si nici sa nu-l atingeti, altfel veti muri."- "Sigur nu veti muri - i-a spus sarpele femeii - caci Domnul stie ca atunci cand veti manca din acele fructe ochii vi se vor deschide si veti fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul" Cand femeia a vazut ca fructele pomului erau bune de mancat si placute ochiului si aveau si puterea de a da intelepciune, ea a luat cateva si le-a mancat. Ea a dat cateva fructe si sotului ei, care era cu ea, si el a mancat.
Asadar, Demiurgul a creat omul fara a dori sa-i atribuie cunoasterea si nemurirea, care erau si ar fi trebuit sa ramana trasaturi exclusive ale Divinitatii. Indemnat de Eva, Adam a gustat din fructul pomului interzis, capatand astfel un har care, potrivit poruncii divine, trebuia sa-i ramana inaccesibil. 
Gratie Evei, omul a devenit o ,,trestie ganditoare", diferentiindu-se astfel de restul animalelor, muritoare si ele, dar lipsite de insusirea divina a cunoasterii. Putem spune ca, prin faptul de a fi gustat din fructul cunoasterii, atat barbatii, cat si femeile, au primit in egala masura capacitatea de a cunoaste, de a discerne si de a rationa. 
"Femeia ce priveste spre ceva ofera o imagine de o rara trivialitate. Ochii melancolici te invita, dimpotriva, la o distrugere aeriana, si setea de impalpabil pe care ti o satisface funebrul si parfumatul lor azur te impiedica sa mai fii tu insuti. Ochi ce nu zaresc nimic si din fata carora dispari, ca sa nu le patezi infinitul cu obiectul prezentei tale. Privirea pura a melancoliei este modul cel mai ciudat prin care femeia ne face sa credem ca a fost candva tovarasa noastra in Rai", considera Emil Cioran in Amurgul gandurilor.
Desi ideea de feminitatea poate primi, uneori, conotatii negative, imaginea ei este reabilitata de spiritul feminin matern, aureolat pentru ca a imbracat rolul mesianic si a schimbat destinul umanitatii. Spre exemplu, ,,eternul feminin" traverseaza intreaga lirica eminesciana, luand forme variate. Poetul intra intr-un dialog cu fiecare dintre aceste forme, insa singura careia i se abandoneaza neconditionat, intr-o perspectiva a mantuirii, este intruparea femininului sublimat, Fecioara Maria. Ea este singura care poate sa-i redea speranta retrairii credintei autentice, ontologice, inaltandu-l si integrandu-l intr-o ,,tinerete" atemporala, ,,in cerul cu stele", peste care ea este imparateasa.
Iata asadar, intr-un mic excurs cultural, cateva dintre fetele multiple ale feminitatii, degradante sau inaltatoare, rebele sau intransigente, previzibile sau enigmatice.
Literatura romana , nu numai ca nu are numeroase reprezentate feminine, dar nici nu creeaza o imagine memorabila si plina de apreciere a femeii. Chiar marele critic George Calinescu, considera ca femeia trebuie sa stea in spatele ilustrului barbat si sa-l inspire: "femeia e o fiinta slaba, victima a fiziologiei ei, orientabila dupa barbat, care trebuie s-o ocroteasca si sa-i imprumute personalitatea lui."
Femeia romanca n-are viata spirituala si, in genere, n-are stil. E "prea in afara spiritului" zice marele critic. Si mai este ceva ce supara pe autorul romanului Enigma Otiliei: femeia romanca nu manifesta suficient interes pentru omul exceptional. Precizand romanul Enigma Otiliei, ne este greu sa nu ne amintim de eroina lui, Otilia. Ea ilustreaza gandul lui Calinescu ca femeia sublima este aceea care inspira experienta artistica si ideologica a barbatului pe care il iubeste. El creeaza chipul Otiliei din mustrarea faptului ca literatura romana nu a creat mari figuri feminine. Ea reprezinta cel mai modern personaj al romanului, atat prin tehnicile de realizare, cat si prin problematica sa existentiala, reprezentand drama feminitatii. Este, dupa cum o aprecia Calinescu, ,,eroina mea lirica, tipizarea mea in ipostaza feminina".
Fascinanta si imprevizibila, Otilia, o tanara de optsprezece ani, se diferentiaza de celelalte personaj feminine din literatura romana, pentru ca ea se afla permanent intr-un proces dinamic, in continua devenire. Portretul ei fizic se remarca prin farmec si candoare, prin inocenta si maturitate, prin tinerete si eleganta, imagine completata de cea a camerei sale, transpunerea personalitatii sale. O fire imprevizibila si plina de exuberanta juvenila, ea trimite cu gandul catre un univers spiritual, universul feminin. Datorita numeroaselor opinii ale celorlalte personaje, Otilia este cel mai complex personaj al romanului, pentru ca se ofera astfel posibilitatea de comparare a imaginii pe care Otilia o creeaza in ochii cititorului, cu cea pe care ea o creeaza in ochii celorlalte personaje.
Conform afirmatiei lui Oscar Wilde, "femeile sunt creaturi menite sa fie iubite, nu intelese", printre care se numara si Otilia.
Otilia ramane intr-o penumbra de mister in tot romanul. Enigma ei este insasi feminitatea ei, mereu proaspata, de un magnetism care diformeaza si pe avarul Costache Giurgiuveanu si pe cei mai aprigi dusmani ai ei.
Portretul fizic sugereaza trasaturile sale morale de delicatete, tinerete, farmec, cochetarie, distinctie, inocenta si maturitate: ,, un cap prelung si tanar de fata, incarcat de bucle, cazand pana la umeri. Fata, subtirica, imbracata intr-o rochie foarte larga pe poale, dar stransa tare la mijloc si cu o mare coreleta de dantela pe umeri ".
Definita prin felul de a fi, prin fapte, actiuni, gesturi, vorbe si ganduri, Otilia este un personaj complex, cu un temperament derutant, fiind capabila de emotii puternice, apoi trecand brusc de la o stare la alta, imprastiata si visatoare, deseori dovedind in mod surprinzator luciditate si tact. Este un amestec ciudat de atitudine copilaroasa si matura in acelasi timp: alearga desculta prin iarba din curte, se urca pe stogurile de fan in Baragan, sta ca un copil pe genunchii lui Pascalopol, dar este profund lucida si matura atunci cand ii explica lui Felix motivele pentru care ei doi nu se pot casatori, dovedind o autocunoastere desavarsita a propriei firi: "Eu am un temperament nefericit: ma plictisesc repede, sufar cand sunt contrariata".


Fisiere in arhiva (1):

  • Personajul Feminin - Intre Creatie si Analiza.doc

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Promoție: 1+1 gratis

După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site.Vezi detalii.


Descarcă aceast referat cu doar 4 € (1+1 gratis)

Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi adresa de email și plătești.
După descărcarea primului referat vei primi prin email un alt cod pentru a descărca orice alt referat.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare.
Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:

* Prin apăsarea pe butonul “Descarcă acum” declar că am citit, înțeles și agreat termenii și condițiile.
* Prețul este fără TVA.


Hopa sus!