Pașoptismul

Introducere

in primul sfert al secolului al XIX-lea, cu putin timp inainte de revolutia lui Tudor Vladimirescu si indata dupa aceasta, apar anume transformari in domeniul culturii menite a clatina structuri quasi-feudale, mai cu seama in Muntenia si Moldova-si a face loc mai mult fortelor intelectuale ale burgheziei incipiente. Ramanerea in urma a acestui colt de lume se datora unei duble suzeranitati, ca sa-i spunem asa: una, veche, turceasca, mai ingaduitoare, mai buna, in conservatorismul ei, o alta ruseasca, mai aspra, in plina ascensiune, lacoma de putere si cuceriri, dar mai europeana, menita a ne pune mai repede in contact cu occidentul. Cea de a treia imparatie care ne pandea, cea habsburgica, dominanta mai cu seama in Transilvania, juca, fara sa vrea, un rol de echilibru-daca echilibru se poate numi continua pendulare a istoriei romanilor intre cele doua forte politice de care ne legase soarta, cea turceasca si cea ruseasca. Astfel incat, ce s-a facut si cat s-a facut in cultura are acum un caracter precar, cu toate ca benefic, purtand pecetea limpede a unui inceput de modernizare.

Dezvoltarea culturii in perioada pasoptista

invatamantul

Asa se explica dezvoltarea moderna a invatamantului in limba patriei, la Bucuresti si la Iasi, mai intai prin stradaniile Gheorghe Lazar, Ion Heliade Radulescu, Gheorghe Asachi si altii, multi dintre profesori fiind adusi de peste munti, dintre romanii invatati la scolile de acolo. Asa se explica si inceputurile teatrului romanesc (in 1816 la Iasi, prin Gh. Asachi, in 1819, la Bucuresti, cu sprijinul lui Iancu Vacarescu). De o importanta deosebita ne apar mai cu seama societatile cu caracter cultural si politic la munteni - cei care, asa cum va arata mai tarziu Ibraileanu, vor fi pe locul intai cat priveste politica de faurire a Romaniei moderne - incepand inca din 1821 cand, refugiati la Brasov din fata Eteriei, fratii Iordache si Dinicu Golescu, Nicolae si Iancu Vacarescu, Ion Campineanu si Grogore Baleanu initiaza o asemenea institutie, devenita mai tarziu Filarmonica, indaratul careia va functiona Fratia revolutionarilor de la 1848.

Presa

Presa, semn al civilizatiei burgheze moderne, isi face loc cu mare greutate, numai de pe la 1830 incoace, cunoscand insa, ulterior ,la finele secolului trecut, intre cele doua razboaie si indata dupa decembrie 1989, o dezvoltare impresionanta. Primul hebdomadar romanesc nu poate fi decat Fama Lipschii pentru Datia aparuta la Leipzig, din luna iunie 1827 pana la sfarsitul aceluiasi an. Redactorii erau studentii medicinisti I.M.C. Rosetti, un muntean, si Anastasie Lascar, un moldovean. Sponsorii modestei intreprinderi erau, un grup de boieri in frunte, si de asta data, cu Dinicu Golescu, ca si cativa negustori din Bucuresti si Focsani. Scopul principal al Famai, asa cum se poate deduce din cele cateva numere pastrate pana azi era unul comercial, inserarea adica de mercuriale, spre informarea negustorilor lipscani care aprovizionau cu marfuri din marele pe atunci oras german, facand totodata tranzitia cu indepartata Franta

!!! Gazete insa in toata puterea cuvantului nu vor fi decat Curierul romanesc al lui I. Heliade Radulescu- aparut la 8 aprilie 1829, la Bucuresti- si Albina romaneasca - aparuta la 1 iunie, acelasi an, la Iasi. Cei doi promotori ai presei romanesti vor mai scoate apoi cate un supliment literar, respectiv Curierul de ambe sexe (1837-1847) si Alauta romaneasca (martie 1837-septembrie 1838). Heliade va mai edita Gazeta Teatrului National (1835-1836), Asachi o foaie de popularizare a stiintelor, Icoana lumilor (1840-1841; 1845-1846), urmat indeaproape de Kogalniceanu, cu Dacia literara (1840), Propasirea etc. in timp ce Gh. Baritiu, de la Brasov, urmand lui Heliade si lui Asachi, va scoate, la 12 martie 1837, Gazeta de Transilvania, cu suplimentul ei literar, aparut in acelasi an, la 2 iulie, tot la Brasov, Foaie pentru minte, inima si literatura.

scolile romanesti

Literatura romana din epoca Regulamentului Organic a avut un rol important pentru raspandirea ideilor nationale romanesti. Ea a precizat idealul national si a pregatit spiritele pentru indeplinirea lui. Pentru dezvoltarea literaturii si pentru pregatirea tinerilor scriitori au avut un rol important scolile romanesti.

in Bucuresti, dupa plecarea lui Gheorghe Lazar se ridicase colegiul national de la Sf. Sava, continuarea scolii lui, cu profesori pregatiti in strainatate. Se dadeau lectii de limbi straine(franceza) apoi latina, drept, istorie romaneasca. Multi dintre profesori erau ardeleni ca Florian Aron, August. Tr. Laurian. Domnul tarii venea adesea la examene si la impartirea premiilor. in aceasta scoala s-au pregatit cei mai multi din scriitorii munteni. in Moldova aveam atunci Academia Mihaileana, o scoala superioara ce sustinea si cursuri universitare. in ambele scoli domnea intre elevi un spirit nationalist patriotic si consulii rusi priveau cu grija rezultatele acestui invatamant. De la o vreme incepura chiar sa fie angajati ca profesori si cativa francezi, ca profesorul Vaillant, care a raspandit in tara indemnuri de rascoala pentru libertatea si unirea romanilor.

Influenta scolilor apusene

Tinerii fii de boieri mai cu stare erau trimisi la studii in strainatate, mai cu seama in Franta. Influenta franceza trezise inca din veacul al XVIII-lea ideile nationale la noi prin francezii stabiliti in principate. Dar de pe la 1825 au inceput si romanii sa cerceteze singuri apusul Europei. Cel dintai roman care a lasat o carte, descriind impresiile sale in calatoriile facute in Austria, Germania si Italia, a fost boierul muntean Costache Golescu: insemnare a calatoriei mele (1826), in care descrie civilizatia, randuiala si buna stare a taranilor din tarile vizitate, aratand dorinta ca aceste lucruri sa fie adoptate si de romani. Descriind romanilor minunile vazute de el in Apus spune: vorbesc pentru folosul patriei mele, pentru desteptarea, pentru luminarea, pentru infrumusetarea si, in scurt pentru fericirea ei. De la o vreme au venit in apus tineri, care studiau ingineria, medicina, dreptul si literatura, unii in Franta, altii, mai putini, in Germania, Elvetia si Italia.

Franta era pe atunci centrul de raspandire a ideilor de libertate. intorsi in tara, tinerii boieri cu studii in Franta, au inceput sa imite toate ce le vazusera acolo, nu numai nobilele avanturi de libertate, dar si moda si chiar limba, vorbind intre dansii frantuzeste si imbracandu-se dupa portul apusean, de unde si porecla ce li s-a dat de bonjuristi sau pantalonari. in literatura ei au cautat sa introduca la noi scrierile literatilor francezi si de aceea s-au apucat sa le traduca in romaneste. Traducerile din literatura franceza au avut mare rasunet si au trezit la noi gustul de citit, popularizand capodoperele literaturii universale. Dar de la o vreme romanii ne se mai multumeau cu traducerile si au incercat sa creeze si ei o literatura romaneasca originala.

Rolul Daciei Literare in literatura romana

Introductie la Dacia Literara

La 30 ianuarie 1840, la Iasi, a luat fiinta revista Dacia literara, intaia revista de literatura organizata, asa cum avea sa o numeasca G. Calinescu. in primul numar al revistei; Mihail Kogalniceanu publica articolul-program sub titlul de Introductie, in care se evidentiaza principalele idei care vor sta la