Pădurea spânzuraților, caracterizare Apostol Bologa

Apostol Bologa este personajul principal al romanului Padurea spanzuratilor, primul erou din literatura romana intruchipat de intelectualul ce traieste o drama de constiinta, un tragic conflict interiordeclansat de sentimentul datoriei de cetatean, ce-i revine din legile statului austro-ungar si apartenenta la etnia romaneasca. Liviu Rebreanu analizeaza personajul din punct de vedere psihologic cu obiectivitate si, pentru prima oara in proza romaneasca, aduce in prim plan o criza de constiinta a unui intelectual ce aspira la o existenta bazata pe principii morale solide, clare si intrasigente.

Liviu Rebreanu alcatuieste sondajul psihologic al personajului, utilizand o gama variata de modalitati artistice: monologul interior al eroului sau autoanaliza (Am pierdut pe Dumnezeu, ii fulgera prin minte), cuvintele personajului ce se constituie in marturisiri ale propriilor conceptii (Lege, datorie, juramant sunt valabile numai pana in clipa cand iti impun o crima fata de constiinta ta, nici o datorie din lume n-are dreptul sa calce in picioare sufletul omului), caracterizarea facuta direct de catre autor (Apostol Bologa se facu rosu de luare-aminte si privirea i se lipise pe fata condamnatului. Isi auzea bataile inimi ca niste ciocane), invalmaselile de ganduri si obsesii ce nasc situatii dramatice, prin repetarea unor cuvinte cu valoare de simbol (datoria, lumina din privirea condamnatului, legea, iubirea), precum si armonizarea naturii mohorate, reci sumbre cu zbuciumul dramatic din constiinta personajului.

Apostol Bologaeste fiul aprigului avocat Isif Bologa, ce fusese doi ani intemnitat (ca semnatar al Memorandumului) si al Mariei, care avea pentru copilul ei o dragoste idolatra si al carui suflet era plin de credinta in Dumnezeu, reprosandu-si chiar daca nu cumva isi iubeste mai mult odrasla decat pe Atotputernicul. Indoctrinat de mama sa, copilul ajunge sa aiba halucinatii si, intr-o duminica, crede ca-l vede pe Dumnezeu dupa o perdea de nori albi si atunci inima si-a oprit bataile, iar ochii i s-au umplut de o lucire stranie bolnava, in vreme ce sufletul era plin de fericire. Mama interpreteaza momentul ca pe un semn divin si dirijeaza copilul spre calea preotiei, dar tatal, venit din inchisoare, se opune cu strasnicie exaltarii religioase si sadeste in copil un caracter tenace, accentuand latura patriotica in educatia acestuie. Tatal isi povatuieste fiul sa dobandeasca stima oamenlior, dar mai ales pe a lui insusi, stabilind un echilibru intre lumea sa si lumea din afara prin armonia deplina a sufletului sau cu gandul, a gandului cu vorba si a vorbei cu fapta, iar ca barbat sa-ti faci datoria si sa nu uiti niciodata ca esti roman! . Avand acesta structura educationala, copilul evolueaza cu o baza de principii ce pareau solide, primul sau dezechilubru producandu-se la moartea tatalui sau, cand are sentimentul ca Am pierdut pe Dumnezeu. Ca student la facultatea de filozofie, cu sufletul plin de indoieli, cauta ...