Ortografia

Ortografia, scrierea potrivit normelor limbii literare actuale, se refera atat la scrierea corecta a cuvintelor, cat si la folosirea corecta a semnelor ortografice si este legata de ortoepie (pronuntarea corecta a cuvintelor), de vocabular si de gramatica.

Disciplina lingvistica in al carei continut intra crearea normelor de scriere corecta este ortografia, care se ocupa si de punerea de acord a scrierii cu limba vorbita.

Principiile fundamentale care stau la baza elaborarii normelor ortografice sunt: etimologic si fonologic.

Principiul etimologic a luat nastere datorita ramanerii in urma a scrierii fata de vorbire si din mentinerea dezacordului dintre ele datorita traditiei. Scrierea etimologica nu reproduce forma actuala a cuvintelor, ci forma lor din limba de origine. Scrierea limbilor franceza, engleza, irlandeza, tibetana se bazeaza pe acest principiu. Aspectul scris al cuvantului cuprinde litere fara corespondent intre sunetele pronuntate.

In franceza, in textele anterioare secolului al unsprezecelea, scrierea reprezenta pronuntarea. Dar vorbirea a cunoscut o stare de dezvoltare si cuvintele s-au pronuntat diferit, insa scrierea a ramas aceeasi.

Apoi a mai aparut si grija pentru etimologie, preocuparea de a arata voit in scris din ce cuvant provine cuvantul francez. Ignoranta scribilor a facut insa sa apara si aspecte fals etimologice ale cuvintelor. Copistii Evului Mediu, platiti cu pagina, mai exact cu litera, aveau tot interesul sa introduca litere in plus. Scribii au introdus ca litera parazita pe u, care era deja notat. Au mers atat de departe ca l-au introdus pe l, care se vocaluizase, disparuse ca l si era reprezentat prin u. Aceste sunete disparute, dar notate ajung sa influenteze pronuntarea. Scrierea era plina de ciudatenii, complicatii si contradictii. Academia Franceza a emis niste reguli care nu au facut decat sa impuna acest mod de scriere traditional cu toate greselile lui.

Din cauza principiului etimologic, ortografia franceza e foarte complicata. Au existat incercari de rezolvare a acestei probleme, dar pastrarea unei ortografii complicate este o actiune voita. Ortografia devine la un moment dat o materie de discriminare sociala. Clasa cdominanta considera ortografia un semn de distinctie si nu a permis inlaturarea ei.

Scrierea engleza la inceput reproducea in scris pronuntarea. Treptat, limba vorbita a luat-o cu mult inainte, iar fonetismul s-a modificat serios. Scribii normanzi au adus schimbari serioase, introducand deprinderile grafice frantuzesti. Ortografia a devenit si mai haotica odata cu introducerea tiparului. In timpul Renasterii apar tendinte etimologizante, adica se incearca demonstrarea originii latine a unor cuvinte, care in realitate provin din franceza.

Pronuntarea a continuat sa se schimbe, sistemul vocalelor a fost modificat, dar ortografia a ramas pe loc. In secolele XIX-XX, a fost reluata problema unei reforme si au existat doua curente: unul progresist care apara masele de englezi si problemele legate de scriere si unul ...