Ora 25 - Virgil Gheorghiu

ORA 25

- Virgil Gheorghiu -

Cunoscut mai mult in lume decat in tara, Constantin Virgil Gheorghiu, nume ilustru al exilului romanesc in Franta, a devenit celebru prin publicarea, dupa razboi, a romanului Ora 25. Romanul a constituit unul dintre cele mai mari succese de librarie ale anilor `50, tradus in aproape toate limbile si transpus mai tarziu pe ecran cu luminoasa si vibranta personalitate a lui Anthony Quinn.

Ora 25 este si un roman autobografic, in masura in care personajul scriitor, Traian Coruga se confunda cu autorul. Amandoi sunt pusi in fata dilemei de nedezlegat a razboiului, indeosebi in plan moral, afectiv. Virgil Gheorghiu nu mai poate exersa meseria de ziarist la Timpul din pricina dragostei pentru Laleaua Neagra, alias Ecaterina Burbea care se vadeste a fi de orgine israelita. Cititorul va regasi drama in romanul de fata, incarnata in cuplul Traian Coruga – Eleonora West. In plan real si fictional cele doua cupluri au destine analoge: autorul ca si eroul sunt siliti sa accepte un post minor de diplomat in Iugoslavia, ceea ce insemna de fapt un surghiun, dat fiind razboiul.

Prin acest roman, autorul isi insereaza in povestire propria viata ca intr-un fel de sacrificiu menit sa ispaseasca pacatele comise de tortionari. Din acest punct de vedere, carte inceteaza a mai fi o fictiune romaneasca, infatisandu-ni-se ca unul din cele mai tulburatoare documente ale universului concentrational, pe care l-a subintins razboiul.

In Ora 25 se insereaza romanul lui Traian Coruga, personaj care este in curs de a scrie tocmai romanul Ora 25, ora de apocalipsa, ce vine dupa consumarea duratei normale de 24 de ore. Coruga este un scriitor, un martor si un destin, caci cu acest ultim termen semneaza el jalbele parodice, sarcastice, trimise autoritatilor din lagar.

„Noi personal o sa murim aproape sigur in lanturile barbarilor tehnici! Romanul meu va fi cartea acestui epilog. (...) Ora 25. Acesta este timpul in care orice incercare de salvare e prea tarzie: chiar daca Mesia ar veni, ar fi prea tarziu. E nu ultima ora, ci o ora dupa cea din urma ora. Este, cu precizie, timpul societatii occidentale. E ora actuala. Ora exacta!...”

Romanul-cadru al Orei 25 este povestea unui tanar taran roman din Tara Secuiasca, cu numele oficial de Johann Moritz, pe care insa mama lui il numeste Ion, crestin-ortodox in slujba preotului din sat, Alexandru Koruga. Ion al lui Gheorghiu trimite tangential la Ion al lui Rebreanu. Dupa ce primeste bani de la Traian Coruga, Ion isi face planuri gospodaresti, aruncand privirea spre ogor. Se isca in el „glasul pamantului”, infiorat metaforic de „glasul iubirii”: „Pe urma s-a aplecat si a luat, cu mana stanga, un pumn de tarana. Era calda. Johann Moritz s-a aplecat si a luat si in mana dreapta un pumn de tarana. La mijlocul ogorului a luat iar tarana in mana. ‚Si asta e calda’, si-a zis. ‚Tot ogorul e cald ca o fiinta.’ A dus apoi tarana langa obraz. Mirosul ei l-a patruns in piept. ‚E un miros tare ca de tutun...parfumul asta al pamantului’, s-a gandit el.”