O scrisoare pierdută - IL Caragiale

I. L. Caragiale provine dintr-o celebra familie de oameni de teatru. S-a nascut la 30 ianuarie 1852, in satul Haimanale, din judetul Prahova, sat care astazi ii poarta numele. Apartinand epocii marilor clasici el este un mare dramaturg remarcabil prin comediile sale: O scrisoare pierduta, O noapte furtunoasa. Comedia este o specie a genului dramatic care provoaca rasul prin surprinderea moravurilor, a unor tipuri umane sau a unor situatii neasteptate. O scrisoare pierduta s-a jucat cu un succes rasunator pe scena Teatrului Na]ional din Bucuresti, pe data de 13 noiembrie 1884. Genul dramatic cuprinde opere literare destinate a fi reprezentate pe scena. De aceea, creatia dramatica impune anumite limite in ceea ce priveste amploarea in timp si in spatiu a actiunii reprezentate.

Opera O scrisoare pierduta este structurata in: acte, scene si replici. Actul este o subdiviziune formala a unei piese de teatru care cuprinde mai multe scene Scena la randul ei este subdiviziunea actului, in general delimitata de plecarea sau intrarea unui personaj sau modificarea locului si a timpului actiunii (Actul I, Scena VII- Tipatescu, Zoe, apoi cetateanul turmentat) Expozitiunea- Pristanda ii povesteste lui Tipatescu despre o scrisoare. Acesta il trimite pe politai sa afle despre scrisoare. Zoe care aude tot ii zice lui Stefan ca ea a pierdut scrisoarea de amor de la el. Intriga- Intre timp Catavencu intra in posesia scrisorii si ii santazeaza pe acestia, vrand sa fie ales deputat.

Desfasurarea actiunii- Catavencu este chemat de Zoe pentru a negocia. Tipatescu se cearta cu acesta. Totusi ei primesc de la guver un ordin prin care Agamemnon Dandanache trebuia ales deputat Actul III culminant- Cele doua partide se cearta deoarece a fost numit Dandanache.

Actul IV Deznodamantul Zoe primeste de la cetateanul turmentat scrisoarea. Toti se impaca si sarbatoresc Textul dramatic este format din replici. Acestea sunt interventiile personajelor (Farfuridi- Dati-mi voie; Catavencu- Aici nu e vorba de plebicist). El mai beneficiaza si de indicatii scenice, adica de sugestiile pe care autorul le face privind decorul sau jocul actoricesc. Ele apar intre paranteze: (Tipatescu iese din stanga), (venind repede din fund), (cu intentie). Modul predominant de expunereal operei este dialogul, schimbul de replici a doua sau mai multe personaje (Branzovenescu- Daca e ceva la mijloc, Farfuridi- Ceva la mijlocul, Trahanache- Ceva la mijloc? ). Insa uneori si monologul este prezent. Acesta este interventia ampla a unui personaj in prezenta sau absenta altui personaj de care poate face abstractie sau cu care stabileste o situatie de comunicare unilaterala. Pristanda se plange de misia lui de politai si de renumeratia mica; Zoe este sigura ca trebuie sa-l aleaga pe Catavencu pentru ca el poate fi tot asa de bun deputat ca oricare altul. Un alt argument care justifica apartenenta unei opere literare la genul dramatic este existenta ...