Comedia este specia genului dramatic in care sunt infatisate personaje, moravuri sociale, situatii neasteptate, intr-un mod in care starneste rasul, avand intotdeauna un final comic fericit.
Caragiale a adus teatrului si prozei romanesti o stralucire deosebita, in acelasi timp in care, prin Eminescu, poezia romana cunostea nivelul cel mai inalt.
Toate cele patru comedii ale lui Caragiale isi extrag substanta comica din evidentierea contrastelor caracteristice parvenirii.
,,O scrisoare pierduta" este o comedie de moravuri sociale, politice, familiale, ilustrate prin comportamentul unor personaje aflate in conflict. Capodopera a dramaturgiei nationale, comedia a fost pusa in scena pentru prima data in 1884.
Tema operei o constituie dezvaluirea vietii publice si de familie a unor politicieni care, ajunsi la putere si rosi de ambitii, se caracterizeaza printr-o dorinta puternica de parvenire. Interesele eroilor, contrare numai in aparenta, se armonizeaza in final, ceea ce subliniaza ridicolul situatiei.
Fiind o specie a genului dramatic, scriitorul nu povesteste faptele, acestea desfasurandu-se in fata spectatorului. Textul dramatic este o succesiune dinamica de replici, monolog si indicatii scenice. Acestea din urma constituie interventia autorului in text.
Piesa ,,O scrisoare pierduta" este compusa din patru acte, fiecare din ele cuprinzand cate un numar de scene. Unitatea dintre ele este sustinuta atat la nivelul subiectului, cat si al personajelor.
In comedie, spatiul si timpul sunt concentrate. Astfel, actiunea se desfasoara in capitala unui judet de munte, numele localitatii nefiind specificat. Situatia poate fi generalizata, in timpul unei agitate campanii electorale. Aici are loc conflictul dintre ambitiosul avocat Nae Catavencu, ,,din opozitie", care aspira spre cariera politica si grupul fruntas al conducerii locale, prefectul Stefan Tipatescu si ,,prezidentul" Zaharia Trahanache.
Pierderea unei scrisori de amor pe care prefectul Tipatescu i-o adresase sotiei lui Trahanache, Zoe, constituie intriga operei. Dornic de parvenire, Catavencu recurge la santaj pentru a obtine candidatura, instrumentul acestuia fiind tocmai scrisoarea. Pierduta de Zoe, scrisoarea este gasita de un cetatean turmentat si subtilizata de sa acesta de Catavencu. Santajul o sperie pe Zoe si, de teama de a nu fi compromisa public, exercita presiuni asupra lui Tipatescu si Trahanache, smulgandu-le promisiunea candidaturii lui Catavencu.
Cand totul parea hotarat si rezolvat, pe lista candidatilor este trecut, din ordinul autoritatilor de la centru, un nume necunoscut: Agamemnon Dandanache.
Conflictul fundamental al actiunii, lupta pentru putere, se completeaza astfel cu unele conflicte secundare: iritarea cuplului Farfuridi-Branzovenescu, ce se teme de tradare, cat si de aparitia neasteptata a ,,depesei" cu numele lui Dandanache.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.