Neculai Isac

Echivalentul romanesc al celor 1001 de nopti arabe este volumul sadovenian Hanul Ancutei, apropierea aceasta fiind dictata de tipul povestilor, istorii felurite adunate din toate mediile sociale insa unite sub numitorul comun al exceptionalului si sub cel al timpului de mult trecut (aproape mitic, legendar) in care s-au petrecut.

Locul Sheherazadei este luat de diversi naratori, majoritatea si protagonisti ai intamplarilor descrise, sau cel putin martori, colportori, care, intr-un grai moldovenesc de o savoare deosebita recreaza lumea din tineretile lor aventuroase. Un exemplu concludent in acest sens este chiar eroul povestirii Fanatana dintre plopi, anume capitanul de mazili Neculai Isac.

Se poate afirma ca in realizarea portretului acestui personaj au fost folosite, aproape in mod didac-tic, toate modalitatatile de caracaterizare clasice, directe si indirecte cu ajutorul carora se contureaza atat portretul fizic, tipic pentru personajele sadoveniene cat si o schita de portret moral, pe care nu se insista insa, fiind in discutie un erou de povestire, care, de regula este redus la trasaturile esentiale pentru actiunea povestita, el este un executant, nicidecum un caracter. Cea mai frecventa modalitate va fi, totutsi autocaracterizarea deoarece povestirea este la persoana I, spusa din perspectiva maturului care judeca faptele necugetate ale tanarului care era cu douazeci si cinci de ani in urma.

Introducerea in scena a personajului, de la inceput invaluit intr-o aura de mister, investit cu atributele unei fiinte care poate calatori peste timp, care vine dintr-un trecut indepartat, legendar, ca sa aduca in prezent adevarul si legea cea dreapta (calaret invaluit in lumina si pulberi, luneca spre noi, calaretul parca venea spre noi dedemult, de pe departate taramuri) reprezinta indirect o modalitate de caracterizare.

Oprirea la han are valoare de destin (aici ii erau sortii sa se opreasca), deoarece ne aflam intr-o lume in care soarta si divinitatea au puterea absoluta asupra fapturilor omenesti care nu se pot impotrivii legilor firii, mentalitate arhaica tipica.

Portretul fizic al noului oaspete, facut de un narator obiectiv, pe care putem sa il identificam cu autorul, impleteste mijloacele de caracterizare deoarece contine atat referinte directe: om ajuns la carunteta ce arata inca frumuseta si barbatie, cat si derivate, din vestimentatie si atitudine, care dau indicii despre starea lui materiala superioara cat si despre trasaturile morale: sta drept in sa purta ciubote de iuft cu tureci nalte s un ilic de postav civit cu nasturi rotunzi de argint. Pe umeri, tinuta numa intr-un lantujel atarna o blanita cu guler de jder. Avea torba de piele galbena la sold si pistoale la colburi. []desi ochiul drept stans si inchis ii dadea ceva trist si straniu Astfel avem ingredintele-cheie ale personalitatii lui Isac: ochiul stins, motiv de curiozitate in ceea ce priveste imprejurarile in care s-a petrecut ...