Moara lui Călifar

Moara lui Califar se inscrie in nuvelistica lui Gala Galaction (pseudonim pentru Grigore Pisculescu - 1879-1961), alaturi de alte lucrari care constituie adevarate reusite ale ge nului: De la noi, la Cladova, Copca radyanului, Langa apa Vodislavei. Astfel, naratiunea se deschide cu descrierea morii lui Califar (pomenita in titlu) - spatiul in care un tanar pe nume Stoicea va trai o experienta neobisnuita.

Aflata in preajma unei paduri stravechi si invecinata cu un pamant pietros, scorburos si plin de maracini, in care numai necuratul tragea brazda cu coarnele, moara este pusa sub semnul maleficului, apare ca un spatiu demonizat.

La aceasta contribuie si morarul despre care, in serile ge roase de iarna, torcatoarele povesteau, la sezatori, ca isi van-duse sufletul satanei pentru nu stiu cate veacuri de v/ata (mitul lui Faust). intr-adevar, din vremi uitate, acesta isi pas trase infatisarea sura si privirea taioasa pe care batranii de acum le cunoscusera pe vremea cand erau tineri.

Se mai spunea ca, ciudatul morar (in alianta cu stapanul sau, diavolul) ii procopsea cu bogatii pe cei care veneau la el sa le ceara, dar ulterior, smintiti de bucurie, acestia isi gaseau sfarsitul in oglinda neclintita a iazului morii.

Cum nimeni dintre cei aflati in viata nu vazuse moara in umblet, oamenii credeau ca este folosita pentru nevoile Satanei: Morarul macina numai pentru stapanu-sau - Nichipercea -si cine stie pe ce vreme. Cea de-a doua secventa a textului il prezinta pe tanarul Stoicea - personajul principal al nuvelei.

Voinic (stejar in port, otel in brat) si destept (istet cat vrei), Stoicea este insa un paria! , pazind vitele gospodarilor din Alautesti; pe vremea cand era foarte mic, Stoicea fusese abandonat pe pragul bisericii din sat si tinut de preotul Radu aproape sase ani, iar dupa moartea acestuia crescuse pe la pragurile tuturor. Lipsit de radacini si pierzand legatura cu sacrul, tanarul devine disponibil pentru experienta faustica. Asa s-ar putea explica hotararea lui de a merge la moara lui Califar, pentru a se imbogati.

intr-o dimineata, dupa ce si-a slobozit cireada in lunca, Stoicea a pornit spre miazanoapte, traversand padurea. Obosit si uns la inima de parfumul unor flori, feciorul se culca in tr-o poiana, schimband labirintul vegetal cu un labirint oniric2; acum are loc primul sau vis, care pare real: se facea ca tanarul ar fi ajuns la moara, ca-1 gasise pe mos Califar si ca acesta ii promisese ca-1 va pricopsi. Invitat sa se spele cu apa din iaz, Stoicea simte racoarea stropilor aruncati pe fata din causul palmelor si trece in al doilea vis.

Acum, se facea ca ploaia l-ar fi desteptat, el continuandu-si drumul, dar imaginile care se succed apartin unui cosmar: pei sajul din alta lume, furtuna, navala animalelor care se risipesc in vai, preced visul de imbogatire pe care i-1 va darui Satana.

Salvand-o de la moarte pe Tecla, fiica boierului Rovin, Stoicea devine omul de incredere ...