Moara cu noroc - comentariu

Criticul George Calinescu evidentiaza, in Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent, caracterul realist al pro?zei lui Slavici: ,,...opera este remarcabila. Cu perceptia justa numai cand se aplica la viata taraneasca, ea nu idealizeaza si nu trateaza cazuri de izolare. [...] Limba... e un instrument de observatie excelent in mediul taranesc." Afirmatia criticului surprinde cateva trasaturi realiste: lipsa de idealizare a vietii sociale rurale, tipicitatea personajelor, observatia, specificul limbajului, care pot fi urmarite intr-o proza realista de analiza psihologica cum este nuvela Moara cu noroc.

Nuvela Moara cu noroc de Ioan Slavici este publicata in 1881, in volumul de debut Novele din popor, reprezentata pentru viziunea autorului asupra lumii satului.

Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvela, adica o specie epica in proza, cu o constructie riguroasa, un fir narativ central; personajele relativ putine pun in evidenta evolutia per?sonajului principal, complex, puternic individualizat.

Nuvela apartine realismului clasic. Trasaturi realiste sunt: tema, importanta acordata banului, atitudinea critica fata de aspecte ale societatii (dorinta de inavutire), veridicitatea in?tamplarilor, verosimilitatea intrigii si a personajelor, obiec?tivitatea perspectivei narative, personaje tipice (carciumarul) in situatii tipice, personajele fiind conditionate de mediu si epoca, repere spatio-temporale precise, tehnica detaliului in descriere si portretizare, dialogul viu, autentic, sobrietatea stilului cenusiu, concis, fara podoabe. Tot de realism tine si interesul pentru analiza psihologica, realizata prin utilizarea modalitatilor de caracterizare a personajului si de investigare psihologica (monologul interior, stilul indirect liber, scenele dialogale, autocaracterizarea, notarea gesturilor, a mimicii), natura conflictului (interior).

Tema sustine caracterul realist (oglindirea vietii sociale), dar si pe cel psihologic al nuvelei: efectele nefaste si dezumanizante ale dorintei de inavutire, in contextul societatii ardelenesti de la sfarsitul secolului al XlX-lea. Problematica nuvelei se poate stabili din mai multe perspective. Din perspec?tiva sociala, nuvela prezinta incercarea lui Ghita de a-si schim?ba statutul social, dar pentru asta se confrunta cu personajul antagonist, Lica Samadaul (conflictul exterior). Scriitorul considera ca goana dupa avere zdruncina tihna sufleteasca si duce la pierzanie, de unde perspectiva moralizatoare: conse?cintele dramatice ale setei de inavutire. Din perspectiva psi-hologica, nuvela prezinta conflictul interior trait de Ghita care este sfasiat de dorinte puternice, dar contradictorii: sa ramana om cinstit, pe de o parte, si sa se imbogateasca alaturi de Lica, pe de alta parte. Astfel, conflictul nuvelei este complex, de natura sociala (confruntarea a doua lumi cu mentalitati diferite), psihologica si morala (lupta dintre bine si rau).

In nuvela realista se observa tendinta de obiectivare a per?spectivei narative, impersonalitatea naratorului, naratiunea la persoana a IlI-a, atitudinea detasata in descriere. Pe langa perspectiva obiectiva a naratorului omniscient, intervine tehnica punctului de vedere in interventiile simetrice ale batranei, personaj episodic, dar care exprima cu autoritatea varstei mesa?jul moralizator al nuvelei. Inainte si dupa discursul narativ propriu-zis (in prolog si epilog), batrana rosteste cele doua replici - teze ale nuvelei, privitoare la sensul fericirii si la forta destinului: ,,Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit" si ,,[...] asa le-afost data." Prin intentia moralizatoare, dar si prin constructia simetrica, circulara (cuvin-tele batranei, descrierea drumului), nuvela este realist-clasica.

Titlul nuvelei este mai degraba ironic. Toposul ales, car?ciuma numita Moara cu noroc, inseamna, de fapt, Moara cu ghi?nion, Moara care aduce nenorocirea, pentru ca usurinta castigurilor de aici ascunde abateri etice grave (nelegiuirea si crima).

Actiunea se desfasoara pe parcursul unui an, intre doua repere temporale cu valoare religioasa: de la Sfantul Gheorghe pana la Paste. Desi aici fixarea actiunii in functie de reperele religioase tine mai degraba de o influenta a viziunii populare, in proza realista indicii temporalitatii joaca un rol important in cronologia evenimentelor.

Alcatuita din 17 capitole, nuvela are un subiect concentrat, cu deschideri bogate, o structura narativa complicata si un ritm epic neomogen, cu modificari ale timpului povestirii. Actiunea se desfasoara prin continue acumulari si izbucniri de tensiune epica, in deplina concordanta cu framantarile psihologice surprinse. Inlantuite temporal si cauzal, faptele sunt credibile, verosimile. Efectul asupra cititorului este de iluzie a vietii (veridicitate) si de obiectivitate.