Moara cu noroc - caracterizarea lui Ana

Ana sotia cizmarului Ghita, mama a doi copii, impartaseste acelasi destin tragic, pentru ca incalca virtuti morae importante, cum ar fi cinstea si corectitudinea fata de sotul ei, pe care il insala cu Lica.

Potretul fizic, realizat direct de catre autor, simbolizeaza fondul sau moral in care tandretea, duiosia si caldura sufleteasca ar fi putut da echilibru caminul ei : Ana era tanara si frumoasa frageda si subtirica, sprintena si mladioasa.

La randul ei, Ana, prea tanara, prea asezata si oarecum prea blanda la fire, desi nu vrea sa deranjeze pe nimeni cu tristetile ei, nu putea sa nu inregistreze dureros instrainarea lui Ghita. Vazand ca sotul ei isi ascunde cu mare grija atat afacerile, cat si framantarile, Ana era adanc jignita; ea ar fi dorit sa afle mai mult, se simtea in drept a cere sa stie tot si nu putea sa-l ierte pe Ghita pentru lipsa lui de incredere. Cand acesta, simtind-o tulburata de tot felul de banuieli rele, ii aminteste ca altii au avut necazuri mai mari, Ana izbucneste: Ce-mi pasa mie de altii! Mai mult amar n-a fost in viata lor intreaga decat este acum in sufletul meu; e mai grozav sa traiesti cum traiesc eu, decat a fi ucis in drum. Tu nu ma omori, Ghita: ma seci de viata, ma chinuiesti, imi scoti rasuflare cu rasuflare viata din mine, ma lasi sa ma omor eu din mine. Cu toate acestea, Ana, crescuta de mama ei in traditia devotamentului fata de camin, fata de barbat si copii, nu se lasa zdruncinata in convingerea ca Ghita e om cinstit. Ea isi face adesea reprosuri ca n-a stiut sa fie tot timpul alaturi de el, sa-l ajute la vreme, pentru a nu cadea in ispita lui Lica.

Si, cu toate ca amaraciunea pe care o simtea in suflet o facea sa nu mai poata surade usor, iar iubirea ei devenise trista si lipsita de entuziasm, ea tot pe Ghita il avea la inima. Iar in momentele de dezamagire simtea mai puternic nevoia de a i-o spune. Atunci cand el a acuzat-o brutal ca ii sta icale, Ana a gasit in sufletul ei ceva mai tare decat pornirea de a-si lua copiii si de a pleca fara de intarziere, pentru ca sa nu se mai intoarca niciodata, strigandu-i in fata cu incapatanare: sa nu crezi ca asa ma vei alunga de la tine. Tin la tine Ghita, tin cu toata inima, si cu cat te vei face mai aspru, cu atat mai dinadins am sa tin, si ti-o spun aceasta tocmai fiindca te vad ca nu vrei s-o auzi. In prezentarea evolutiei Anei, Slavici se dovedeste un bun cunoscator al psihologiei feminine. Cand ea era supusa acestui zbucium sufletesc, se mai afla la varsta la care cantecul si jocul nu dispar inca din sufletul femeii si o fac capabila de emotii, de simtaminte si vibratii pure. Tradarea barbatului nu este pentru ea un gest necugetat, un capriciu superficial. Cand iubirea pentru Ghita inceteaza, in sufletul Anei se aprinde dispretul. Forta care il declanseaza este puternica si emotionanta. Declaratia pe care Ana i-o face lui Lica dezvaluie la aceasta fiinta fragila un caracter ferm si o mare capacitate de ...