Balada pastorala, Miorita, acea inspiratiune fara seaman, acel suspin al brazilor si al izvoarelor de pe Carpati, dupa cum o denumea Mihai Eminescu, e capodopera absoluta a folclorului nostru, o dovada a geniului creator al poporului roman.
Acest poem pastoresc, unic in stralucirea sa de giuvaier, a fost descoperit de Alecu Russo la niste pastori din muntii Vrancei pe cand era in exil la o manastire.
Miorita a fost publicata de Vasile Alecsandri in 1852 in culegerea intitulata, Poezii poporale. Balade (cantece batranesti) adunate si indreptate. Aceasta balada pe care Mihail Sadoveanu o considera cea mai nobila manifestare poetica a neamului nostru, sintetizeaza o viata de speranta seculara a poporului nostru.
Se cunosc peste 1000 de variante care circula pe teritoriul tarii noastre.
Varianta lui Alecsandri este cea mai slefuita dintre toate, prezentand intr-o forma artistica o intreaga filozofie a vietii si a mortii.
Tema baladei o constituie o drama din viata pastoreasca din timpul transhumantei, fenomen care cuprindea odinioara spatiul Carpato-Dunarean ce a contribuit la mentinerea unitatii noastre nationale.
Titlul baladei este chiar numele diminutivat al oitei nazdravane, care prin interventia sa sporeste atmosfera de basm a baladei reprezentand tot ceea ce este firesc si omenesc. Totodata titlul sugereaza ca este o creatie de inspiratie pastorala unde oaia capata insusiri extraordinare pentru a-si sluji stapanul. Alegerea acestui titlu ilustreaza rolul pe care aceasta mioara neobisnuita il are in destinul stapanului.
Creatia litereara, Miorita apartine speciei epice balada populara.
Balada este o opera epica in versuri, de intindere mijlocie, in care se povestesc fapte neobisnuite din traditia istorica sau populara.
Balada populara este caracterizata de caracterul anonim, oral, colectiv si sincretic.
In balada, Miorita cele mai importante elemente de prozodie sunt: alcatuirea ei din 123 de versuri, rima imperecheata, ritm trohaic, masura 5-6 silabe.
Subiectul baladei, Miorita este simplu. In structura compozitionala a baladei se disting doua parti: una epica in care sunt narate faptele, iar cealalta lirica si dramatica in care se exprima gandurile si sentimentele coibanasului aflat singur in fata mortii.
Motivele fundamentale pe care se sprijina variantele mioritice sunt in numar de sase: motivul transhumantei, al complotului, al mioarei nazdravane, al testamnetului, al alegoriei moarte-nunta si al maicutei batrane. Aceste motive se afla intr-o stransa relatie logica, decurgand unul din altul.
Partea intai corespunde primelor doua motive si o constituie expozitia care are un caracter epic in care se succed faptele.
Balada incepe prin descrierea unui spatiu de-o frumusete feerica, ilustrat de cele doua metafore cu valoare emblematica de la inceputul baladei, Pe-un picior de plai / Pe-o gura de rai. Metaforele ne introduc intr-o natura de basm, intr-un rai, un taram al fericirii unde ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.