Mihail Sadoveanu - Baltagul

Romanul isi are punctul de plecare in balada populara ,,Miorita" dupa cum a afirmat insusi G. Calinescu, sau probabil in mitul lui Ossiris dupa opinia mai recenta a arheologului Alexandru Paleologu.

Ca roman al transhumantei, ,,Baltagul" evoca o lume de dimensiuni mioritice cu adanci semnificatii in scara istoriei. ,,Baltagul" se mentine in zona aceea superioara de mister si de poezie inceputa cu ,,Hanul Ancutei", astfel coborand ca-n balade si romanul de astazi ,,Baltagul" pe acel picior de plai intr-un tinut in care timpul se anuleaza prin izolare si singuratate precum in ,,Baltagul" de se inrudesc prin accentul de epopee legendara care le proiecteaza intr-un grandios trecut. Aceasta lume deschide din mit si legenda caci viata oamenilor pare sa curga pe aceleiasi fagasuri de la inceputul lumii.

Aici oierii se orienteaza dupa anotimpuri si dupa rotirea astrelor. Primavara incepe ducerea turmelor la munte la pasune si toamna are loc intoarcerea la iernatic. Iarna e anotimpul descatuselilor si al petrecerilor. Actiunea romanului se petrece intr-un sat din Muntii Tarcaului numit Magura.

Actiunea romanului e simpla, prezinta viata locuitorilor de la munte cu obiceiurile si traditiile lor.

Vitoria Lipan, sotie de oier din Muntii Tarcaului considerand ca sotul ei Nechifor Lipan, plecat la Dorna sa cumpere si sa vanda oi, nu s-a mai intors si a depasit limitele de timp peste orice asteptari. Vitoria presimte ca s-a intamplat ceva rau si pleaca in cautarea lui impreuna cu fiul ei Gheorghita.

Ea i-a trimis scrisoare fiului ei care era plecat la stana ca acesta sa vina acasa si impreuna hotarasc sa plece in cautarea lui Nechifor. Ei refac cu agerime si spontaneitate intregul itinerar parcurs de Nechifor Lipan. Ajung la Dorna. Aici se intereseaza despre sotul ei si afla ca a plecat cu inca doi tovarasi cu turmele.