Marin Preda

Marin Preda - (n. 5 august 1922, Silistea-Gumesti, judetul Teleorman -- d. 16 mai 1980, Mogosoaia) a fost un nuvelist, romancier, scriitor , director de editura roman. Marin Preda a condus editura "Cartea romaneasca". Familia sa este convinsa ca moartea sa fulgeratoare, survenita la Mogosoaia intr-una din Casele de Creatie ale Uniunii Scriitorilor are legatura cu publicarea romanului "Cel mai iubit dintre pamanteni" si a survenit in conditii oculte. Nepotul sau, dl. Sorin Preda, fiul fratelui sau Saie Preda este de asemenea romancier.

Studii

Va urma scoala primara in satul natal. In septembrie 1937, tatal il trimite la scoala din Abrud, apoi la cea din Cristur-Odorhei. In 1940, scoala pe care o urma se inchide. Se muta la Bucuresti. La terminarea scolii nu se mai intoarce in satul natal si devine corector la revista Timpulin 1941.

Biografie

In 1942, citeste la Cenaclul Sburatorul, condus de criticul Eugen Lovinescu, nuvela Calul, care produce celor prezenti o vie impresie. Nuvela va fi inclusa in volumul sau de debut din 1948, Intalnirea din pamanturi. In nuvela care da numele volumului, criticii recunosc imediat pe tatal autorului, care va aparea cu nume schimbat in Morometii. Ea este construita pornind de la tehnica ,,mustei pe perete"( o naratiune perfect obiectivata, behaviorista, folosita in epoca de Albert Camus, William Faulkner sau mai tarziu de Truman Capote). Un precursor al lui Marin Preda din literatura romana fusese Anton Holban in nuvela ,,Chinuri".

Intre 1943 - 1945 este luat in armata, experienta descrisa in operele de mai tarziu, in romanele Viata ca o prada si Delirul. In 1945 devine corector la ziarul Romania libera. Apoi din 1952 devine redactor la revista culturala Viata Romaneasca. In 1956 primeste premiul de stat pentru romanul Morometii. Un an mai tarziu, in 1957, scriitorul efectueaza o excursie in Vietnam. La intoarcere, se opreste la Peking. In 1954 se casatoreste cu poeta Aurora Cornu. Scrisorile de dragoste trimise poetei au fost publicate postum. Au divortat in 1959. S-a recasatorit apoi cu Eta Vexler, dar si aceasta a fost fortata sa emigreze in Franta la inceputul anilor 70. Cu cea de-a treia sotie, Elena, a avut doi fii: Nicolae si Alexandru.

In 1960 - 1961, citeste marii romancieri ai lumii. Este fascinat de William Faulkner, cu care proza lui are evidente afinitati. In 1965 traduce romanul Ciuma de Albert Camus. In 1968 este ales vicepresedinte al Uniunii Scriitorilor iar in 1970 - Devine director al editurii Cartea Romaneasca, pe care o va conduce pana la moartea-i fulgeratoare din 1980. In 1970 - traduce in colaborare cu Niculae Gane romanul lui Fiodor Dostoievski: Demonii. Romanul sau ,Marele singuratic, primeste premiul Uniunii Scriitorilor pe anul 1971.

In 1974 este ales membru corespondent al Academiei Romane. Apare editia a doua a romanului Marele singuratic in 1976, iar in 1977 publica Viata ca o prada, un roman autobiografic amplu care are drept tema principala cristalizarea constiintei unui artist. In 1980,la editura pe care o conducea, a publicat ultimul sau roman : Cel mai iubit dintre pamanteni. Pe 16 mai 1980, moare in conditii stranii, sufocat cu o perna, la vila de creatie a scriitorilor de la Palatul Mogosoaia. Fratele scriitorului, Saie, crede ca acesta a fost executat la ordinul Securitatii, dar probele din dosarul CNSAS au disparut.

Lista selectiva a operelor antume

- 1948 - Intalnirea din pamanturi, volum de povestiri