,,Mesterul Manole" este un poem dramatic redactat in doua variante succesive, in 1926. Piesa lui Blaga exploateaza latentele dramatice ale baladei cu subiect legendar ,,Monastirea Argesului", dar nu-i urmeaza firul epic decat partial. Prima deosebire se impune chiar din prezentarea si din onomastica eroilor: ,,Negru-Voda" din balada este denumit numai cu apelativul ,,Voda", fiind conceput drept un prototip al conducatorului de tara, care vrea sa ofere poporului sau un monument de arta si un lacas de cult inegalabil ca valoare. Chiar daca exercita o presiune psihologica asupra arhitectului, pretinzandu-i sa finalizeze proiectul inceput, domnitorul - in viziunea blagiana - pierde conotatiile negative din textul baladesc unde el este vazut ca un initiator trufas, care vrea cu orice pret sa devina ctitorul unui edificiu unic, renumele sau sa persiste in timp, legat de cel al unui artist genial. Voievodul ii stimuleaza in ravna lor constructiva, amagindu-i cu perspectiva innobilarii si a rasplatirii lor cu averi uriase, insa in mintea lui i-a sortit pieirii inca de la inceput.
In opera ,,Mesterul Manole", protagonistul Manole este concomitent un erou mitic, devenind exemplar prin daruire si jertfa de sine, si unul tragic, a carui constiinta problematizeaza esenta artei: aceasta este profund morala, dar sacrificiul impus artistului este asociat unui pacat. Binele estetic, cantat de Manole, absoarbe in realizarea
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.