Lumea Măruntă a Copilului lui Arghezi

Tudor Arghezi s-a nascut pe data de 21 mai 1880 la Bucuresti. Numele sau adevarat este Ion N. Theodorescu, pseudonimul sau, Arghezi, provenind, explica insusi poetul, din Argesis-vechiul nume al Argesului. Alti critici vorbesc despre unirea numelor a doi mari sfinti eretici, Arie si Geza.1

S-a remarcat ca poet , prozator si gazetar cu o cariera literara intinsa si foarte bogata , fiind unul dintre autorii de prim rang ai perioadei interbelice. Incepe sa publice la 16 ani , dar debuteaza editorial mai tarziu, la 47 de ani, cu volumul de versuri Cuvinte potrivite cand era deja bine cunoscut prin scrierile aparute in reviste. Din acest moment Arghezi da la tipar , cu o intrerupere intre 1947 si 1954 , numeroase volume de poezii si de proza , pana catre sfarsitul vietii, innoindu-si in repetate randuri viziunea poetica ("Bilete de papagal" - 1928, "Icoane de lemn" - prima sa carte in proza - 1929, "Flori de mucigai" - 1931, versuri legate de anii de detentie, "Cartea cu jucarii", ,,Cantec de adormit Mitzura", "Buruieni", "Martisoare", "Prisaca", "Zdreanta" s.a., dedicate copiilor.

Moare pe 14 iulie 1967, fiind inmormantat, alaturi de sotia sa, Paraschiva, in gradina casei din str. Martisor - Bucuresti.

Este bine cunoscut faptul ca universul liric arghezian este o sinteza a unor teme neasteptate in creatia unui singur poet. Acesta a scris poezie filozofica, lirica existentiala, lirica sociogonica, poezie de dragoste, poezie sociala, poezia jocului, a boabei si a faramei.

Si pentru ca prima varsta a omului sta sub semnul jocului, care insa il fascineaza si pe adult - Arghezi dedica tuturor copiilor culegerile de versuri si de proza.