Literatura și jocul

Eclipsat de marile teme ale lirismului, cum ar fi iubirea sau istoria, jocul a devenit mai degraba motiv adiacent unei alte teme, copilaria, decat o tema in sine. Gandindu-ne la clasificarea facuta de Roger Caillois putem spune ca fiecare categorie se regaseste in literatura: lui Nica ii plac vartejurile, apoi preferinta sa devine simulacrul. Ulise participa la jocuri agonice, in timp ce la petrecerile selecte din Mandrie si prejudecata cele de noroc, cartile mai precis, sunt apreciate de invitati. Aici, sa joci carti cu o persoana importanta este o onoare si jocul devine un mod de a lega prietenii sau macar relatii putin cordiale.

Cel mai cunoscut monument romanesc ridicat copilariei, Amintiri din copilarie, ilustreaza foarte bine relatia de complementaritate dintre joc si copilarie.

Copilul Nica se joaca mereu. Fie ca este vorba de furtul cireselor sau de inscenarea unei slujbe bisericesti ori de jocul cu batul, atitudinea copilului este de nepasare puerila. Un lucru foarte important, demn de a fi observat, este prietenia legata intre Nica si tovarasii sai de joc.

Un exemplu in acest sens consider poezia eminesciana Copii eram noi amandoi. Intre cei doi frati, mai probabil de cruce decat de sange, se infiripa o legatura puternica avandu-si originea in jocurile copilaresti. Imaginatia lor nestavilita transforma in turnul Vavilon un castel din carti de joc si niste sarmane broaste in inamici de temut. Omul matur vede cat de nesemnificative erau jocurile lor, dar realizeaza ce pretioasa era torasia prietenului sau. Sfarsitul poeziei reprezinta un suspin dureros al poetului cu privire la despartirea lor doar fizica intrucat intr ei exista o legatura pe care nici moartea nu o poate distruge: Ah! V-ati dus, visuri, v-ati dus! / Mort e al meu frate. / Nimeni ochii-i n-a inchis/ In strainatate - / Poate-s deschisi si-n groapa! ? Dar ades intr-al meu vis/ Ochii mari albastri/ Lumineaza - un suras. / Din doi vineti astri/ Sufletu-mi trezeste. O alta legatura infiripata tot prin joc este prietenia dintre Danut, Olguta si Monica. Cei trei copii devin un singur suflet, un singur destin, pe mosia Medeleni, primele lor activitati fiind jocurile. Daca Monica, maturizata inainte de vreme, este in stare sa renunte la lupta in micile lor intreceri sportive, Danut si Olguta au din plin spiritul competitiei. Curiozitatea copilareasca si imaginatia lui Danut o transforma pe Monica in Ileana Cosanzeana si, crezandu-se el insusi Fat-Frumos, o saruta pentru prima oara. Mai tarziu, indepartat si insingurat, el va gasi refugiu in sufletul ei bun si iubitor. Povestea celor doi se sfarseste cu o casatorie reusita. Astfel, putem afirma ca si iubirea, sentimentul cel mai cantat in versuri, se poate naste din joc.

Un alt joc, dureros de data aceasta, il joaca Olguta. Ea isi ascunde durerea, sentimentele, gandurile fata de familie si de prieteni, pare mai fericita decat este. Desi pe fata ei se observa anumite semne - simulacrul ei nu este perfect - Olguta isi ...