Literatura Româna Interbelica

Perioada interbelica cuprinde anii 1918-1944. Aceasta perioada se caracterizeaza pe plan european prin înfrângerea Germaniei în timpul primului razboi mondial, prabusirea imperiului Austro-Ungar si revolutia din Rusia. Pe plan national se realizeaza unitatea nationala si integrarea în ritmul european de modernizare.

În literatura tendintelor umaniste democratice care domina în epoca li se opune forme de ideologie rasiste. Fasciste, reactionare. De aceea viata literatura cunoaste conflicte si polemici violente. În acest contest se impun personalitati ca Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Mateiu Caragiale, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, ion Barbu, Eugen Lovinescu, Tudor Vianu.

2.) Reviste si curente

Dupa primul razboi mondial ziare cu pagina literara si reviste literare sporesc la numar. Asa avem “Viata româneasca”. Apare la 6 martie 1906 la Iasi sub conducerea lui Constantin Stere, si Paul Bujor, director stiintific devine profesorul dr. Ion Cantacuzino, iar proprietarii revistei sunt Constantin Stere, Ion Botez, Garabet Ibraileanu. Din 1915 directorul unic al revistei ramâne Garabet Ibraileanu. În timpul primului razboi mondial revista îsi înceteaza aparitia pâna în 1920 când reapare sub conducerea lui Ibraileanu. Din 1930 revista se muta la Bucuresti, conducerea fiind preluata de Mihail Relea si George Calinescu. Din 1948 va apare seria care continua si azitazi.

În “Viata româneasca” accentul se pune pe

- autenticitate si specificul national înteles ca dimensiune sociala, important fiind poporul si rasa

- europenizarea ca asimilare a spiritului national

- repudierea decadentismului si simpatia pentru taranime.

În jurul acestei reviste se dezvolta curentul literal cunoscut sub numele poporanism. Dintre scriitori de la “Viata româneasca” amintim pe Spiridan Popescu, Calistrat Hogas, Jean Bart, Patascanu, Mironescu, Sadoveanu, Topîrceanu, Ionel Teodoreanu si altii.

În perioada interbelica disputele literare duc în jurul modernismului si al traditionalismului.

Modernismul denumeste tendinta inovatoare într-o anumita etapa a unei literaturi. Modernismul apare în literatura secolului al XX.-lea opunându-se traditionalismului proclamând noi principii creatiei. Tendinta modernista sustine:

- europenizarea (sincronizarea) literaturii nationale cu literatura Europei

- promovarea scriitorilor tineri

- teoria imitatiei

- eliminarea decalajului în cultura

- trecerea de la o literatura cu tematica rurala la una de inspiratie urbana

- cultivarea prozei obiective

- evolutia poeziei de la epic la liric si a prozei de la liric la epic.

În literatura româna Eugen Lovinescu teoretizeaza asupra modernismului în revista “Sburatorul” si în cenaclul cu acelasi titlu. Revista “Sburatorul” apare la Bucuresti între anii 1919-1922 si apoi între 1926-1927. Îl are ca si conducator pe Eugen Lovinescu. Cenaclul “Sburatorul” are o existenta mai îndelungata între 1919-1947. Obiectivele gruparii erau:

- promovarea tinerilor scriitori

- imprimarea unei tendinte moderniste în evolutia literaturii române.

Primul obiectiv s-a realizat prin lansarea unor nume ca Ion Barbu, Camil Petrescu, Ilarie Voronca, George Calinescu, Pompiliu Constantinescu.

Al doilea obiectiv a cunoscut un proces mai îndelungat de constituire. Eugen Lovinescu îsi dezvolta conceptiile sale moderniste în lucrarile Istoria civilizatiei române moderne si Istoria literaturii române contemporane. În aceste lucrari modernismul lovinescian porneste de la ideea ca exista:

- un spirit al veacului explicat prin factori materiali si morali, care imprima un proces de o modernizare a civilizatiilor de integrare într-un ritm de dezvoltare sincronica

- teoria imitatiei care explica viata sociala prin interactiunea reactiilor sufletesti

- principiul sincronismului care în literatura înseamna acceptarea schimbului de valori a elementelor care confera noutate si modernitate fenomenului literar.

Dintre colaboratorii la revista “Sburatorul” amintim Ion Barbu, Ilarie Vorunca, Tristan Tara si altii.

Prin traditionalism se întelege continuarea vechilor curente traditionale preluându-se ideea ca istoria si folclorul sunt domeniile relevante ale specificului unui popor. La aceste conceptii se adauga de catre Nechifor Crainic factorul spiritual, credinta religioasa ortodoxa care ar fi elementul esential de structura a sufletului taranesc. Consecinta acestei teze era ca opera de cultura cu adevarat româneasca trebuia sa includa în substanta ei ideea de religiozitate.

Revista traditionalista este “Gândirea” care apare la Cluj în 1921 sub conducerea lui Cezar Petrescu si Cucu. În 1922 revista se muta la Bucuresti si trece sub conducerea lui Nechifor Crainic. Va continua sa apara pâna în 1944. Scriitorii traditionalisti au cautat sa surprinda în operele lor particularitatile sufletului national prin valorificarea miturilor autohtone a situatiilor si credintelor stravechi.

Dintre scriitorii traditionalisti amintim Lucian Blaga, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, iar dintre prozatori Cezar Petrescu, Mateiu Caragiale si dintre dramaturgi Adrian Maniu si Lucian Blaga.

Aici intra “Revista fundatiilor regale” care apare lunar la Bucuresti în doua senii. Prima între 1934-1945 si a doua între 1945-1947. Revista îsi propune sa fie o publicatie cu radacini în toate terenurile activitatii nationale. Primul redactor sef al revistei este Paul Zaripol, care orienteaza revista pe directia maioresciana.