In tezaurul spiritual al romanilor Doina, alaturi de Hora, Calusari,Miorita si alte bijuterii folclorice, este una din cele mai desavirsite creatii populare, un cintec ce vine din adincurile istoriei noastre.
Specia a liricii populare si a folclorului muzical romanesc, Doina exprima profunde sentimente de dor, de jale, de dragoste, de revolta etc. Ea dezvaluie lumea interioara, complexa a omului, trairile si dispozitiile sale.
Din punct de vedere muzical Doina este un cintec cu multiple functii si, fiind bazata pe improvizatie, dispune de numeroase si inepuizabile ornamente melodice.
Ca specie literara, Doina a fost preluata in poezia culta. A fost studiata de V. Alecsandri, A. Russo, C.Negruzzi, M.Eminescu, B.P.Hasdeu, B.Bartok, C.Brailoiu, inspirind pe multi poeti consacrati.
Din timpuri imemorabile stramosii nostri si-au masurat timpul cu Doina - de le-a fost rau - si-au doinit durerea, suferinta, jalea, dorul si tristetea; de le-a fost bine - prin doina si-au cintat bucuria implinirilor si a sperantelor:
Doina, doina, cintec dulce,
Cind te-aud, nu m-as mai duce
Originea si vechimea Doinei, de astfel, ca si etimologia acestui cuvint, nu sunt cunoscute, ele fiind acoperite de valul misterului. In acest sens exista numeroase ipoteze care, pina in prezent, nu au fost comfirmate.
Cercetatorul Petre Brincusi marturisise ca "A fost o vreme cind, dintre toate genurile folclorice, doina reprezenta gloria cea mai inalta, sinteza strabatuta de unica vibratie care da imaginii muzicale si poetice unicitate de miracol Intruchiparea cea mai desavirsita a genului poporului roman o regasi in ea".
George Breazul considera ca Doina - cea mai autentica si mai caracteris- tica forma de expresie a muzicii populare romanesti - are aceeasi functie ca si plinsul,e tot atit de legata de natura, tot atit de pura din punct de vedere psihic, tot atit de spontana, tot atit de originala si de adevarata ca si o exclamatie, ca si un geamat, ca si un strigat; atit de naturale sunt aceste expresii ale unui melos popular, incit tie teama sa le destrami pura lor candoare si simplitate si cu greu cutezi sa le denumesti cu obisnuitul cuvint Muzica.
Nu stim cu certitudine de unde vine si ce inteles poarta in sine cuvintul doina. O seama de cercetatori, printre care si Aron Densuseanu, sustine ca doina provine de la Gheorghe Baritiu atestase pe la 1842, in Transilvania, forma daina, folosita in cintecele maramuresene.Tiberiu Brediceanu, in calitate de culegator de folclor, a descoperit in Maramures, in anul 1910, ambele forme doina si daina.
Cu trei ani mai tirziu, in 1913, Bela Bartik a intilnit in Maramures si forma doinam. Scriitorii Alecu Russo si Vasile Alecsandri au constatat ca doina, ca termen tehnic folclorice, pot fi utilizate pe un anumit fel de cintare.
"De la Alecsandri incoace cuvintul (doina- n.n.) a dobindit o larga popularitate, precum observa Tibetiu Alexandru, ajungind simbolul celei mai neaose poezii si muzici orchestrale
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
