Lacul de Mihai Eminescu

Poezia ,,Lacul" de Mihai Eminescu, aparuta in 1876, este o opera lirica (fiind, ca specie literara, o idila cu elemente de pastel).

Opera lirica este opera literara in care eul liric isi transmite in mod direct propriile trairi, cu ajutorul figurilor de stil si al imaginilor artistice.

(Pastelul este o specie a liricii peisagistice in care este prezentat un aspect din natura si manifestarea discreta a starii de spirit a eului liric generata de acest aspect.

Idila este o specie a poeziei lirice si erotice, in care este prezentata intr-o forma optimista sau idealizata viata sau dragostea intr-un cadru rustic.)

,,Lacul" este o poezie specifica temei romantice a corelatiei dintre dragoste si natura.

Titlul este specific pastelului, desemnand un element al naturii acvatice.

Prezenta eului liric este evidentiata prin marci lexico-gramaticale ale eului liric: pronume personale si verbe la persoana I, singular si plural.

Poezia debuteaza cu elemente de pastel, conturand un decor trasat in cateva pete de culoare si in cateva linii dominante:"Lacul codrilor albastru/ Nuferi galbeni il incarca./ Tresarind in cercuri albe/ El cutremura o barca."

Imaginea romantica a naturii, care impleteste spatiul, timpul si miscarea, se concentreaza asupra unui element dominant, lacul, cu toate conotatiile de vraja si mister care deriva de aici.

Natura este statica, aflata parca intr-o odihna cosmica, atmosfera este calma, doar usor tensionata de infiorarea sentimentului de care este stapanit eul liric.

Lacul, inconjurat de codri, adevarat ochi al pamantului, este o oglinda cosmica in care se reflecta cerul albastru. Este acoperit de "nuferi galbeni", care il ,,incarca", sugerand o materialitate generatoare de visare.

O tulburare din adancuri se amplifica treptat, manifestata prin doua verbe semnificative: ,,Tresarind in cercuri albe/ El cutremura o barca".