Izvorul nopții

Personalitatea marcanta a culturii interbelica, Lucian Blaga filozof, scriitor, professor universitar va marca perioada respectiva prin elemente de originalitate compatibile cu inscrierea in universalitate. Universul liric porneste din momentul semnificativ al anului 1919, anul de debut al volumului, Poemele Luminii. Dragostea in viziunea lui Lucian Blaga este calea fundamentala de patrundere in misterele luminii asa cum declara in poezia, Eu nu strivesc corola de minuni a lumii. In poezia, Izvorul Noptii poetul aduce un omagiu iubitei, metafora revelatoare este ce a ochilor ei negri care sunt, izvorul. Poezia se deschide si se-nchide cu o invocatie, trairea este potentate de, imi pare rau. Poezia, Izvorul Noptii alaturi de poezia, Lacul de Mihai Eminescu sunt poezii de dragoste. Poezia nu este organizata in strofe, masura versurilor difera si versurile nu au rima (vers alb). Poezia este construita ca o adresare catre iubita sa.

Aceasta se realizeaza prin cele doua vocative de la inceputul si sfarsitul poeziei, frumoasa si, lumina mea si folosirea pronumelui de persoana a doua si adjective posesiv, poala ta si, ochii tai. Poetul Lucian Blaga foloseste procedeul invocatiei, acest procedeu folosit este specific stilului retoric. Poezia este alcatuita dintr-o fraza ampla in care propozitiile sunt subordinate si o propozitie dezvoltata ca o conducere la prima secventa.

Figurile de stil intalnite in poezie sunt: epitete (ochii negri; ochi adanci), metafore (izvorul; mare de intuneric), personificare (curge noaptea peste vai). In poezia, Izvorul Noptii pentru eul liric ochii iubitei devin simbolul central al poeziei. Ei reprezinta forma fizica a poeziei dar si forma sufleteasca a acesteia. Frumusetea ochilor degaja o liniste deplina care se asterne peste tot. Intre natura si iubita exista o relatie: iubita capata trasaturi specifice elementelor naturii (ochii=izvor; mare). Natura intreaga pare a se naste din ochii iubitei. Natura este impregnate de frumusetea iubitei. Eul lyric vede in ochii iubitei sale frumusetea naturii, astfel iubita capata trasaturi specifice naturii. Corespondenta semantica intre cele doua vocative de la inceputul si sfarsitul poeziei este realizata pe baza sentimentului puternic de dragoste al eului lyric pentru frumoasa sa.

Iubita ai carui ochi sunt comparati in poezie cu un izvor al noptii este numita in final, lumina mea. Acest procedeu are consta in asocerea neasteptata a doi termini contradictorii sau cu semnificatii opuse se numeste oximoron.

...