Poezia este unul dintre cele opt mituri in creatia emineciana,mit care se manifesta sub doua infatisari:una directa explicita,alta indirecta,ca expresie a unei muzicalitati interioare profunde.Muzicalitatea este o conditie fundamentala a poeziei din toate timpurile,dar poetii romantici se evidentiaza in istoria poeziei lumii prin aspiratia de a gasi "limba perfecta",in care sensul sa intre in simbioza perfecta cu muzica,revelata intr-un discurs eminemente musical.
Viziunea romantica e data de tema,de motivele literale,de atitudinea poetica,de asocierea speciilor:poem filozofic (meditatie), egloga (idila cu dialog) si elegie.
La romantici tema iubirii apare in corelatie cu tema naturii, pentru ca natura vibreaza la starile sufletesti ale eului.Floare albastra apartine acestei teme si reprezinta ipostaza iubirii paradisiace,prezenta in idilele eminesciene din aceeasi perioada de creatie,Dorina, Lacul,Craiasa din povesti. Simbolul florii albastre dobandeste aici valoare polisemantica:aspiratie spre fericire prin iubire,chemare a lumii fenomenale,nostalgie a iubirii ca mister al vietii,opozitie ireductibila intre lumea calda,efemer-terestra si lumea rece a ideilor,a cunoasterii absolute.In creatia eminesciana, albastrul este culoarea infinitului,a marilor despartiri a idealului,iar floarea simbolizeaza viata,fiinta pastratoare a dorintelor dezvaluite cu vraja.
Compozitiei dialogate I se subordoneaza un interg sistem de opozitii: masculine-feminin, cunoastere-fericire, geniu-om comun, aproape-departe,cosmic-terestru.Intr-un lirism al mastilor eul poetic imprumuta alternative "vocea" celor doua ipostaze umane, femininul si masculinul,faptura terestra traitoare in "cercul stramt",dar edenic si geniu absorbit de infinitul rece al cunoasterii.
Prima secventa poetica prezinta intr-o tonalitate sagalnica, familiara,monologul liric al fetei care reprosaza barbatului absenta din lumea ei.Interogatia care deschide textul enumera simbolurile universului spiritual al geniului:stele,nori,ceruri inalte. Contestarea ce geniul apartine "categoriei departelui",ii prilejuieste fetei temerea pentru destinul iubirii in cuplu (De nu m-ai uita incalte/ Sufletul vietii mele),dar si ingrijorarea pentru soarta barbatului, care ignora ca fericirea se realizeaza doar in plan terestru,uman.
Avertismentul duios "Nu cata in departare/Fericirea ta, iubite",este meditatia trista a barbatului asupra sensurilor unei iubiri recuperate in amintire,dupa cum sugereaza timpul trecut al verbelor.
Alunecarea spre regimul nocturn accentueaza intimitatea cuplului,dar si retragerea din izolat si apropierea de sat,pe un traseu descendent Pucand spre sat la vale,care prevesteste destramarea cuplului.
Iubirea apare astfel ca o intrezarire de o clipa a posibilitatii de a cunoaste si de a trai fericirea,dar iluzia se destrama fulgerator, iar indragostitii-incompatibili,de fapt se reaseza in conditia sortita fiecaruia:geniu si om comun.
Povestea eminesciana "Craiasa din povesti" cu tematica erotica este tot o idila,ca si celalalte trei creatii:Lacul,Dorinta, Floare albastra etc.Si aici dragostea,iubirea sunt associate cu elementele naturii,o natura feerica,chiar fabuloasa,caci poezia cuprinde si elemente din basm.Aici intalnim spatial exterior al lumii reale constituit din :elemente celeste (noapte,luna,nori) si elemente terestre (apa,lac,valuri,campie,trestii,trandafiri).
Spatiul interior formeaza o lume ireala,de basm.
Legatura dintre cele doua spatii (lumi) este facuta de elementul uman care asigura osmoza lor.
De fapt, planurile cadruui natural sunt infatisate intr-o relatie stransa.Legatura dintre celest si terestru este asigurata de luna si nori care duc la ingemanarea dintre cele doua planuri,iar relatia dintre natural si uman este stabilita de fiinta iubita ("copila") aflata in mijlocul naturii,cautandu-l, in limpezimea locului,pe cel drag sau contemplandu-se pe sine,in timp ce "Paru-I galben,/Fata ei lucesc in luna".
Strans legate sunt prezentate si cadrul real cu cel imaginar,de basm.Aceasta legatura se datoreaza tot prezentei finite iubite, deoarece ea o realizeaza apeland la elemente magice pentru a se contempla in oglinda lacului vrajit de sfanta Miercuri:arunca trandafiri vrajiti de sfanta Vineri.Dovada ca aceasta legatura stransa s-a realizat este faptul ca ochii albastri ai fetei,devenita craiasa din povesti,oglindesc o intreaga lume de basm;asadar osmoza este perfecta "Iar in ochii ei albastri/Toate basmele s-aduna", caci ea insasi a devenit personaj de basm fascinand prin parul galben,fata alba,stralucitoare si ochii albastri.
Aceasta legatura,aceasta intrepatrundere permanenta dintre planurile cadrului natural sugereaza sentimental armoniei universale existente in natura,dar ea nu se confunda cu linistea absoluta,cu nemiscarea.De aceea,multe dintre elementele cadrului natural apar in imagini dinamice fiind personificate,iar natura se afla intr-o permanenta prefacere care-I asigura totodata vesnicia.
Ipostaze ale naturii in poezia bacoviana
Poezia simbolsta este exclusiv o poezie a sensibilitatii pure. Poetul simbolist nu este interesat nici de poezia naturii in sine,nici de poezia social,nici de poezia de idei.
Obiectul poeziei simboliste il constituie starile de suflet melancolice,confuse,care neputand fi formulate clar,sunt transmise pe calea sugestiei.
Sugestia este folosita drept cale de exprimare a corespondentelor, a legaturilor ascunse dintre lucruri prin cultivarea senzatiilor coloristice,muzicale, olfactive, uneori in imagini complexe.
Cultivarea simbolului are,de asemenea,o importanta majora in cadrul acestui curent. Utilizat in poezia anterioara (de pilda,la romantici)pentru a exprima
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
