Nuvelele lui Caragiale pun in lumina un Caragiale cu totul nou, diferit de marele dramaturg, atat de bine inzestrat pentru comic in comediile sale. In nuvele Caragiale se dovedeste a fi un foarte bun analist al starilor obscure ale subconstientului. Deci suntem in prezenta unui creator complex, exceptional inzestrat de comic in comedii, si pentru analitic in nuvele si in drama Napasta. Criticul literar Mihail Petroveanu vorbeste despre doua fete ale marelui creator una de zii, si alta de noapte, referindu-se la aceeasi bivalenta a spiritului caragialian. Criticul literar Maria-Voda Capusan considera ca opera lui Caragiale se intinde de la masca la hau.
In nuvele sale Caragiale urmareste mai ales instalarea unei stari de criza, si evolutia gradata spre un punct culminant, tragic, dramatic.
Meritul autorului consta in urmarirea minutioasa (amanuntita) a celor mai mici schimbari sufletesti.
In majoritatea nuvelelor chiar si in cele fantastice exista un fond realist, tragand (relifand) critica satirica a dramaturgului Caragiale. Astfel in Kir Ianulea aventura fantastica este numai un prilej pentru a prezenta o istorie a negustorimii si a burgheziei de la inceputul secolului trecut. Dramaturgul Caragiale este prezent prin dialogurile concise, dar semnificative, care dezvaluie constiinte, psihologii. Deasemenea dramaturgul e prezent printr-o arta a compozitiei, printr-o inlantuire ingenioasa a secventelor, care gradat reliefeaza precipitarea conflictului spre un deznodamant dramatic.
Cele mai valoroase sunt nuvelele psihologice. In aceste nuvele Caragiale se dovedeste un foarte bun cunoscator al psihologiei umane, un fin observator al schimbarii acesteia sub influenta deformatoare a unui factori exterior: bani, averea, frica, etc.
In aceasta nuvela psihologica Caragiale urmareste procesul comlex si complicat al degradarii psihice a hangiului Stavrache, datorita setei de avere, de bani. Caragiale urmareste magistral instalarea obsesiei si evolutia ei spre nebunie.
La inceputul nuvelei Stavrache este un hangiu instarit, sigur de sine, sentiment pe care i-l da averea pe care o are. Ca toti oamenii avuti (instariti) Stavrache traieste spaima, frica de a nu fi pradat: Hangiul era foarte multumit: om cu dare de mana, cu han in drum Cate nopti nu dormise el o clipa macar cum se cade, tragaand cu urechea si asteptad cu inima sarita pe musafirii de noapte!
Stavrache apare apoi in stare de frate bun si saritor, care il ajute pe Popa Iancu sa-si piarda urma, trimitindu-l cu voluntarii pe front. Dupa plecarea fratelui Stavrache intra in stapanirea averii lui Popa Iancu.
La primirea primei scrisori despre faptele de bravura ale fratelui sau Stavrache nu se bucura: Cine ar fi vazut figura lui neica Stavrache ar fi ramas in mirare pricepand bine ca in sufletul fratelui mai mare nu se petrecea nimic analog cu bucuria la citirea vestilor despre succesul de bravura al raspopitului. Prin notarea acestei reactiuni de comportament a lui Stavrache ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
