Ion Luca Caragiale - În vreme de război

Ion Luca Caragiale este o personalitate complexa: parintele dramaturgiei romanesti (creator de comedie si drama) creatorul momentului si schitei, primite de contemporani ca momente artistice si creator de nuvela.

Dintr-o specie literara minora, nuvela are o evolutie spectaculoasa, care determina exegeza sa o considere specie literara majora.

I. L. Caragiale a creat atat nuvela psihologica cat si nuvela fantastica. Cele doua tipuri de nuvela pun in miscare aceiasi tehnica artistica: demontarea si parodierea unor modele literare prin care se naste o structura epica noua, moderna.

In vreme de razboi ne proiecteaza prin titlu intr-un spatiu parodic: vremea de razboi (Razboiul de Independenta din 1877) nu este sursa unor acte de eroism, ci spatiul, unor acte care exprima degenerarea: personajele principale sunt un hangiu si un popa, doi frati atinsi de degenerare, din moment ce unul, hangiul sfarseste pierzandu-si mintile, de frica ca popa s-a intors sa-si ia averea; al doilea, popa, devine talharul unei bande care sfarseste pe banca tribunalului fara ca cineva sa rosteasca numele popii, ca sef al bandei de talhari.

In Caragiale acuza justitia care nu face dreptate, il pe seful bandei care a incalcat perceptele religioase.

Premisa este naturalista Naturalismul este o prelungire a realismului care urmareste efectele nefaste ale alcoolismului, incestului, scene de violenta.

Este sigur ca personajele, doi frati, sunt perceputi ca personaje de tip naturalist, ca au o ereditate bolnava.

Primul capitol este prin excelenta narativ; se spune povestea celor doi frati si se urmareste dgradarea psihologica a hangiului, neica Stavrache, care ajunge sa-si urasca fratele, sa-i doreasca moartea, pentru a ramane posesorul averii popii.

Neica Stavrache are initial, o intentie pozitiva: vrea sa-si salveze fratele care poate fi desconspirat ca talhar si il inroleaza ca voluntar, intr-un regiment, care poposise la han.

Neica Stavrache este un avar: incepe sa iubeasca averea fratelui, se mira ca la judecata nu s-a vorbit despre popa, se informeaza la notar in ce conditii ar mosteni averea fratelui.

Capitolul al doilea urmareste chinurile lui Stavrache obsesia intoarcerii fratelui, punctata de aceeasi replica: Gandeai c-am murit neica? Intalnirile dintre cei doi frati se consuma in plan oniric in vis, trecerea de la vis la realitate este ambigua; ziua, hangiul aprinde lumanari; se marturiseste duhovnicului, dar nu renunta la gandul mostenirii averii.

Visul se transforma in cosmar, expresie a nebuniei: fratele ii apare in haina vargata, de ocnas, cu ochii de fiara, gata sa-l ucida. Alteori in vis sau in relitate, fratele ii apare in haina militara de capitan, venit sa-si recupereze averea pentru ca furase bani din casieria regimentului.

Cele doua infatisari ale fratelui, sunt proiectia unui psihic bolnav, ipostazieri ale germenilor nebuniei si crimei.

In capitolul al treilea, se atinge punctul ...