Ion de Liviu Rebreanu - relație incipit-final

"Ion" de Liviu Rebreanu este primul roman obiectiv din litereatura romana, aparut in 1920, dupa o lunga perioada de elaborare,cum insusi romancierul mentioneaza in finalul operei, intre marit 1913-iulie1920. Aparitia romanului a stranit un adevarat entuziasm in epoca, mai ales ca nimic din creatia nuvelistica de pana atunci nu anunta aceasta evolutie spectaculoasa. Crtiticul Eugen Lovinescu primeste romanul ca pe o izbanda a literaturii romane, iar satisfactia sa este consemnata in studiul "Creatia obiectiva. Liviu Rebreanu:Ion". Pentru initiatorul modernismului romanesc, al carui principiu de baza era "sincronismul" literaturii romane cu cea europeana, romanul "Ion" este cel care "rezolva o problema ci curma o controversa". Aceasta afirmatie a lui Lovinescu se refera la faptul ca aparitia primului roman obiectiv directioneaza literatura romana catre valoare europeana si stinge polemica pe care criticul o avea cu samanatoristii.

Tehnica romanului este circulara , deoarece incepe cu descrierea drumului spre satul Pripas si cu imaginea satului adunat la hora si se termina cu imaginea satului adunat la sarbatoarea hramului noii biserici si descrierea drumului dinspre satul Pripas.

Rebreanu infatiseaza viata taranului roman in diferite ipostaze, muncind sau sarbatorind, in momente esentiale ale existentei, cum ar fi nasterea, nunta, moartea, evitand descrierile pitoresti, idilice, dar fara a ignora elemente etnografice care se leaga de viata omului de la tara si care au o functie deosebita. Un rol important il ocupa dansul(hora), ca un mod specific de manifestare a vietii omului de la tara, reunind in acelasi loc tot satul si avand puterea traditiei si a legii pamantului, cum are si in satul Pripas, unde se petrece actiunea in romanul "Ion".

Dar pana la locul actiunii si personaje, un element cu o deosebite insemnatate in constructia romanului il reprezinta drumul. La inceput, e "drumul alb', pustiu, mai degraba o poteca, desprinsa din soseaua ce vine de la Carlibaba, care "se pierde in cealalta sosea nationala care coboara spre Bucovina prin trecatoarea Bargaului[...]isi face loc printre dealurile stramtorate, pe urma insa inainteaza vesel[...]mai poposind putin la Cismeaua Mortului[...]apoi coteste brusc pe sub Rapele Dracului, ca sa dea buzna in Pripasul pitit intr-o scrantitura de coline".

Poteca exprima ideea de aventura, de risc, izolare, pastrand misterul, fiind strans legate de sentimentele umane. Putem insa remarca si deduce finalul tragic al eroului inca din incipit, si pornind chiar de la denumirile localitatilor(Cismeaua Mortului, Rapele Dracului), si nu in ultimul rand, chiar numele satului Pripas, care inseamna atat ratacire, ducandu-ne cu gandul la nehotararea lui Ion de a alege intra dragoste si pamant, dar si liniste, tihna, care s-a asternut in sat o data cu moartea personajului principal.