Ion De Liviu Rebreanu

Aparut in 1920, in forma sa definitiva, romanul Ion fundamenteaza formula romanului social modern, obiectiv si realist. Problematica rurala o gasim initial in nuvela Rusinea, cu o intriga simpla, in care eroina, Rodovica, este victima a iubirii, si apoi, o prima varianta a romanului Ion prin Zestrea. Cu o structura bine echilibrata, in doua parti, intitulate sugestiv Glasul Pamantului si Glasul iubirii, romanul cuprinde in albia lui viata satului transilvanean inainte de razboi.

Din soseaua ce vine de la Carlibaba, intovarasind Somesul cand in dreapta, cand in stanga, pana la Cluj si chiar mai departe, se desprinde un drum alb mai sus de Armadia, trece raul peste podul batran de lemn, acoperit cu sindrila mucegaita, spinteca satul Jidovita si alearga spre Bistrita, unde se pierde in cealalta sosea nationala care coboara din Bucovina prin trecatoarea Barladului. Satul a ramas inapoi acelasi, parca nimic nu s-ar fi schimbat. Cativa oameni s-au stins, altii le-au luat locul. Peste zvarcolirile vietii, vremea vine nepasatoare, stergand toate urmele. Subiectul are o intriga simpla. Ion Pop al Glanetasului doreste pamantul cu o patima mistuitoare, caci tatal sau, sarac iasca si lenevior de n-avea pereche, a mancat repede zestrea Zenobiei, fiindca toate crasmele le batea, cat e Armadia de mare; fugea de munca grea. Iubea pamantul de mic copil. A crescut ravnind si pizmuind pe cei bogati, dorind cu orice pret sa aiba pamant mult, cat mai mult: De pe atunci pamantul i-a fost mai drag ca o mama. In acest scop o seduce pe Ana, fiica lui Vasile Baciu, bocotanul satului, desi era urata si n-o iubea. Urmandu-si cu viclenie si tenacitate scopul, Ion intra in posesia pamanturilor la care jinduise cu lacomie. Dar iubirea ascunsa pentru Florica cea frumoasa si saraca, maritata mai apoi cu George Bulbuc, nu-i da pace.

Tratata inuman de catre Ion si de catre tatal ei, Ana isi curma viata. Romanul este, din acest punct de vedere, o drama a casniciei taranesti in lupta pentru pamant. Copilul ramas se imbolnaveste si moare, spre disperarea lui Ion, care vedea in el doar garantia pastrarii pamanturilor lui Vasile Baciu.

Ion este ucis de catre George Bulbuc, barbatul Floricai, cand se lasa sedus de glasul iubirii, fiind astfel pedepsit pentru faptele sale nelegiuite.

Apreciat constant drept o mare constructie epica, o epopee a taranului roman, Ion este romanul unui destin individual, asa cum insusi autorul apreciaza.

In centrul romanului sta figura lui Ion, monumental si simbolic prin tragismul sau, consumandu-se intre iubire si patima pentru pamant. Eugen Lovinescu (in Istoria literaturii romane contemporane) observa: Ion este expresia instinctului de stapanire a pamantului, in slujba caruia pune o inteligenta ascutita, o viclenie procedurala si, mai ales, o vointa imensa. Conturat obiectiv si realist, intr-o maniera moderna, sugestiile naturaliste se atenueaza.

Aflam ca la scoala din sat Ion a fost ...