Ion Creangă Harap Alb

Basmul Povestea lui Hara-Alb se incadreaza in genul epic, iar ca specie literara este un basm cult, deoarece are un autor, Ion Creanga. A aparut in revista Convorbiri literare, la 1 august 1877, apoi in acelasi an in ziarul Timpul. Impletirea elementelor reale cu cele fabuloase creeaza fantasticul, ca specific ancestral (stravechi) al basmelor, insa, in aceasta creatie narativa, Creanga imbina supranaturalul popular cu evocarea realista a satului moldovenesc de unde reiese si originalitatea unica a acestei creatii.

Semnificatia titlului Harap-Alb reiese din scena in care spanul il pacaleste pe fiul craiului sa intre in fantana: Fiul craiului, boboc in felul sau la trebi de aieste, se potriveste Spanului si se baga in fantana, fara sa-1 trasneasca prin minte ce i se poate intampla. Naiv, lipsit de experienta si excesiv de credul, fiul craiului isi schimba statutul din nepot al imparatului Verde in acela de sluga a Spanului: D-acum inainte sa stii ca te cheama Harap-Alb, aista ti-i numele, si altul nu. Numele lui are sensul de rob alb, deoarece harap inseamna negru, rob. Devenit sluga spanului, isi asuma si numele de Harap-Alb, dovedind in acelasi timp loialitate si credinta fata de stapanul sau, intrucat jurase pe palos. El devine robul-tigan, desi era alb, nedumerind astfel chiar pe unchiul sau, imparatul Verde, precum si pe fetele acestuia, care simt pentru el o simpatie spontana. Cu toate acestea, flacaul nu-si incalca juramantul facut spanului, isi respecta cuvantul dat, rod al unei solide educatii capatate in copilarie, de a fi integru si demn, capabil sa-si asume vinovatia, cu toate urmarile ce decurg din faptul ca nu urmase sfatul tatalui.

Subiectul este simplu, specific basmelor populare, cu eroi si motive populare, iar ca modalitate narativa, incipitul este reprezentat de formula initiala tipica oricarui basm: Amu cica era odata intr-o tara. Povestea lui Harap-Alb este insa un basm cult, deoarece are autor cunoscut, Ion Creanga, perspectiva narativa fiind aceea de narator omniscient. Naratiunea la persoana a III-a imbina supranaturalul cu realul, armonizand eroii fabulosi cu personajele taranesti din Humulestiul natal al autorului. Actiunea are la baza conflictul dintre fortele binelui si ale raului, dintre adevar si minciuna, iar deznodamantul consta totdeauna in triumful valorilor pozitive asupra celor negative.

Expozitiunea relateaza faptele ce se petrec intr-un tinut indepartat, peste mari si tari, la capatul lumii, in timp mitic. Asadar, relatiile temporale si spatiale se definesc prin evocarea timpului fabulos cronologic si a spatiului imaginar nesfarsit: Amu cica era odata intr-o tara un crai care avea trei feciori si un singur frate mai mare, care era imparat intr-o tara mai indepartata, pe nume Verde imparat. Cei doi frati nu se vazusera de multa vreme, iar verii nu se cunoscusera intre ei, pentru ca imparatia fratelui mai mare era tocmai la o margine a pamantului, iar fratele mai mic ...