Inventarul de conjugări și caracterizarea conjugărilor

Conjugarea I are ca trasaturi flexionare:

1.omonimia suf. inf. = suf. impf. = suf. pf. s. = suf. ind. prez. 5 = primul element suf. part.: [-a-]

2.suf. ger. [-and]

3.omonimia des.3 ind. prez. = 6 ind. prez. [-a]

4.suf.1, 2, 3, 6 prez.ind. [?]

Intr-o prezentare simplificata, care retine numai trasaturile specificatoare, conjugarea I cuprinde clasa verbelor cu sufixul infinitival [-a] si suf. prez. ind. [?]; exemple: a ara, a canta, a spala, a varsa; a afla, a intra; a apropia, a mangaia, a injunghia, a continua etc.

Subclasele a afla, a apropia, a injunghia sunt subordonate fonetic tipului canonic, intrucat unele realizari afixale diferite ale acestor verbe (vezi: aflu, apropii, injunghii, precum si apropiind, injunghiind) si unele omonimii suplimentare (vezi: eu, tu apropii, eu, tu injunghii) sunt determinate de particularitati ale finalei radicalului.

Daca se are in vedere una din pronuntiile uzuale ale lui a continua (1 prez. ind.: continuu, cu diftongul -uu), realizarea cu diftong este si ea conditionata fonetic, subordonata prototipului. Daca se ia in consideratie indicatia normativa din DOOM 2, cu diftongului [-ui], paradigma lui a continua devine neregulata, neregularitatea fiind data de corelatiile flexionare: 1, 2 ind. prez. continui (dupa tiparul apropia) vs 3, 6 ind. prez. continua, ger.continuand, 3, 6conj. prez .continue (dupa forma prototipica a conj. I).

Subclasa a oua, a ploua, caracterizata prin omonimia suplimentara 3 conj. prez (ploua, sa ploua), diferita de a tipului a continua, cu care are in comun unele trasaturi fonetice, poate fi considerata, prin numarul mic de verbe la care apare, ca neregulata.

Subclasa a preceda, a succeda, caracterizata prin omonimia desinentiala suplimentara 3 ind. prez. = 3 conj. prez. (el preceda - sa preceada; el succeda -sa succeada), poate fi considerata si ea un tip de neregularitate, dat fiind faptul ca omonimia, desi normala in alte conditii fonetice ale radicalului (vezi a taia, a mangaia), este exceptionala in conditiie fonetice ale celor doua verbe. Pentru aceste verbe, distinctia ind. - conj. se obtine, daca se face abstractie de elementul mobil sa, numai prin alternanta -e~-ea a radicalului.

Conjugarea a II-a se caracterizeaza prin:

1.omonimia suf. inf. = suf. impf. = suf. pf. s. = suf. 5 prez. ind. = primul element suf. part.: [-a-]

2.suf. ger. [-and]

3.omonimia des. 3 prez. ind. = 6 prez. ind. [-a]

4.suf. 1, 2, 3, 6 prez.ind. [-ez-~-eaz-]

Simplificand caracterizearea, conjugarea a II-a cuprinde clasa verbelor cu sufixul infinitival [-a] si cu sufixul de prezent [-ez-~-eaz-]; exemple: a aranja, a avansa, a bloca, a lucra; a scanteia, a sublinia; a ingenunchea, a veghea.

Subclasele a scanteia, a sublinia, respectiv a ingenunchea, a veghea sunt subordonate prototipului II, unele realizari diferite ale flectivelor (vezi: scanteind, inghenunchind) fiind determinate de finala radicalului, o vocala palatala sau o consoana palatala: k'-,g'-.