Incipit și final - Ion

Intr-o opera literara, incipitul si finalul au un rol important deoarece, prin intermediul lor, cititorul e introdus in universul fictional al cartii in calitate de martor al unei vieti imaginare si readus, in final, in lumea reala, concreta.

Incipitul provine din latinescul ,,incipitum", ceea ce inseamna ,,inceput" si e secventa introductiva a unui text narativ in care sunt trasate reperele spatio temporale si sunt prezentate personajele. De asemenea, poate contine comentariul preliminar al naratorului si sugestii privind desfasurarea actiunii si finalul intamplarilor. Finalul e pasajul care incheie actiunea, marcand stingerea conflictului. Acesta poate reda deznodamantul operei si poate fi inchis, insemnand ca da o rezolvare conflictului, sau deschis, insemnand ca nu rezolva conflictul.

In continuare, voi ilustra rolul incipitului si al finalului in romanul realist-obiectiv ,,Ion" de liviu Rebreanu.

Proza lui Rebreanu reprezinta in literatura romana un incontestabil reper de modernitate deoarece scriitorul muta accentul de pe datele si determinarile exterioare ale viatii omului, asupra zonelor mai profunde, apartinand sulfetului si constiintei. Romanele sale, diverse ca factura, se reunesc sub dorinta scriitorului de a purta deasupra suvoiului vietii o oglinda care sa reflecte nu doar aparenta lucrurilor, ci si ceva din miezul lor ascuns.

Publicat in 1920, dupa exercitiul stilistic din nuvelele ce prevesteau realismul dur al scriitorului, romanul ,,Ion" reprezinta un moment semnificativ in evolutia prozei romanesti.

Ca roman realist traditional, ,,Ion" ilustreaza tipul numit de Nicolae manolescu ,,roman doric", avand actiune cronologica, perspectiva narativa omniscienta, personaje tipice si viziune veridica. Trasaturile de roman realist se evidentiaza in obiectivitatea viziuniiin sensul prezentarii impersonale a realitatii, cu toate ca scriitorul nu inregistreaza cinematografic realitatea.

Discursul epic subliniaza, prin claritate si coerenta, caracterul de roman realist. Materia epica se distribuie pe doua mari parti intitulate ,,Glasul pamantului" si ,,Glasul iubirii", sugerand cele doua forte care determina destinul protagonistului. Partile isi corespund simetric prin cele 13 capitole intre care primul se numeste ,,Inceputul", iar ultimul ,,Sfarsitul".

Simetria incipitului si al finalului se realizeaza prin descrierea drumului care intra si iese din satul Pripas, locul actiunii romanului. Personificat cu ajutorul verbelor de miscare (,,se desprinde", ,,alearga", ,,urca", ,,inainteaza"), drumul are semnificatia simbolica a destinului unor oameni si este investit cu functie metatextuala. Asemenea ramei unui tablou, el separa viata reala a cititorului de viata fictionala a personajelor din roman: ,,Din seseaua ce vine de la Carlibaba, intovarasind Somesul (...)se desprinde un drum alb mai sus de Armadia, trece peste podul batrand de lemn, spinteca satul Jidovita si alearga spre Bistrita.(...) Lasand Jidovita, drumul urca intai anevoie pana ce-si face loc printre dealurile stramtorate, pe urma inainteaza vesel, neted, (...) ca sa dea buzna in Pripasul pitit intr-o scrantitura de coline."