Volumul Parga (1921), din care face parte si poezia In gradina Ghetsemani, marcheaza afirmarea originalitatii liricii voiculescene si deschide seria volumelor cu registru tematic, religios, in care sacralizarea nu este decat forma dintai a unui ceremonial cosmic (Aurel Sasu): Poeme cu ingeri 1927, Destin 1933, Urcus 1937. Complexitatea problematicii, spiritualizarea imaginii marcand descprinderea de traditionalismul samanatorist, ale carei influente sunt depistabile in maniera abordarii poeziei din primele volume (Poezii 1916, Din tara zimbrului 1918) si innoirea expresiei sunt trasaturile esentiale ale acestui volum.
Daca in primele doua volume scenele si motivele biblice reprezentau, mai degraba, simple elemente decorative, in Parga acestea devin cutremuratoare alegorii ale framantarilor ce insotesc spiritul in marele exil interior (Al. Sasu). Motivul central al poeziei In gradina Ghetsemani, anuntat inca din titlu, este acela al rugaciunii lui Isus in gradina Ghetsemani pe Muntele Maslinilor, din Sfanta Evanghelie dupa Luca (22, 40-46). Pastrand majoritatea detaliilor din textul biblic, Voiculescu resemnifica insa substanta motivului in functie de mesajul pe care isi propune sa-l transmita. Ideea poetica in-formeaza materia textului sacru, imbogatindu-i estetic finalitatea imboldul catre transcederea limitelor. Textul poetic devine astfel un spatiu al comunicarilor esentiale. Lupta lui Isus cu propriu-i destin, mantuirea intregii firi prin preluarea tuturor pacatelor crucificarea fiind suprema patimire -, ofera poetului imaginea perfecta in care va proiecta drama conditiei umane.
Indoiala metafizica a psalmilor arghezieni, in care se releva un spirit ce vrea sa creada, nu se regaseste in lirica voiculesciana. Amplificarea ezitarii lui Isus in fata infamei bauturi, metafora a totalitatii pacatelor, are alta motivatie, una de ordin estetic. Cu car ispita renuntarii este mai mare, cu atat depasirea ei este mai impresionanta.
Titlul In gradina Ghetsemani subliniaza prin metafora gradinii, acest topos spiritual al ispitirii, care se cere si el mantuit. Elementele inerente gradinii verdeata, racoare, imbietoare liniste implica o ademenire catre o periculoasa odihna pentru cel pornit pe calea mantuirii. In aceasta gradina, Ghetsemani, pe muntele Maslinilor (maslinul simbol al pacii), Isus isi indeamna ucenicii: Rugati-va, ca sa nu intrati in ispita (Luca 22, 40). In pacea aparenta a gradinii ucenicii cad prada somnului, adormindu-si astfel si spiritul care s-ar fi trezit numai prin rugaciune. Isus ramane singur in lupta cu soarta. Este aici o sugestie a singuratatii care insoteste orice autentica experienta spirituala.
Ca adevarata pace, cea spirituala care incununeaza cautarea a fost confundata, o demonstreaza o alta metafora a textului poetic, vraistea gradinii.
Tensiunea indusa de metafora din titlu, topos decupat cu intentii creatoare din episodul biblic, evolueaza ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
