Imnul lui Stefan cel Mare de Vasile Alecsandri

Imnul este una dintre cele mai vechi specii din literatura romana.Aparuta in antichitati grecesti din nevoia de a preamari o idee, o pesonalitate, un sentiment.Numele speciei provine din cuvantul "hymnos" si inseamna "cantec de biruinta".

Apartine liricii cetatenesti alaturi de oda, si se caracterizeaza prin folosirea predominanta a figurilor de stil si a invocatiei retorice.Invocatia retorica este de obicei situata la inceputul operei si se adreseaza prin adresarea directa catre o persoana acceptata drept model, catre un sentiment, catre o idee, fara a se astepta insa vreun raspuns.Invocatia retorica este de obicei o formula solemna care confera textului literar granduare.

In literature romana, imnul a fost cultivat de scriitori din toate epocile, preamarind ideea de patrie, de unitate nationala, laudand personalitatile direct implicate in istorie sau in cultura.Unul dintre autori consacrati de imnuri a fost Vasile Alecsandri.Inspirat de serbarea nationala de la Putna din August 1871, care omagia implinirea a 400 de ani de cand fusese manastirea de la Putna, ctitorie a lui Stefan cel Mare, Alecsandri scrie poezia"Imn lui Stefan cel Mare".Momentul sarbatorit este unul deosebit nu doar prin semnificatie ci si prin faptul ca organizatorii erau studenti romani de la Viena reunite in "Societatea Academica Romania Juna"care il avea ca presedinte pe Ioan Slavici iar ca secretar pe Mihai Eminescu.Scopurile societati se vor regasi si in poezia lui Alecsandri si anume, intarirea unitatii culturale a romanilor despartiti de granite artificiale.

Poezia a fost pusa pe muzica la serbarea de la Putna, iar la 15 August 1871 a aparut in revista"Convorbiri literare".Asa cum trimite chiar chiar si titlul catre incadrarea tematica, poezia este declarata figurii marete a lui Stefan cel Mare, unul dintre domnitori simbolici ai Moldovei, a carei figura ramane peste timp, un model de patriotism, credinta si iubire fata de popor.