Glossa

Compozitional este o glosa, adica o poezie cu forma fixa, in care fiecare vers din prima strofa este interpretat in cate o strofa separata care se incheie cu versul comentat, iar in ultima strofa este reluarea primei strofe cu versurile asezate in ordine inversa. Este un lirism pur, poezie lipsita de elemente narative. Este un model liric de contemplatie estetica fara personaje, fara podoabe stilistice. Titlul nu vizeaza doar explicarea formei poeziei, ci si sensul de limba, de explicatie, de concluzie la intrebarea unde vei gasi cuvantul ce exprima adevarul?. Poezia demonstreaza, la modul liric cel mai inalt, desavarsit, urmarile deceptiilor si disperarilor care l-au incercat pe poet, acceptant concluzia schopenhaueriana a necesitatii indiferentei si renuntarii (dupa Schopenhauer raul din lume este ireductibil), punand in lumina o viziune pesimista asupra lumii. Eminescu da tonul unei amare resemnari, dupa ce-si scruteaza raporturile dintre sine si lumea in care traieste. Intreaga poezie este construita pe motivul asemanarii vietii cu teatrul si discuta in general conceptul de ataraxie (concept din filosofia antica greaca, preluat de Eminescu de la Schopenhauer, care inseamna negarea vointei de a trai, izolarea spiritului Ci eu in lumea mea simt nemuritor si rece, concentrarea in sine, eliberarea de mrejele magiei). Tema ar putea fi un cod etic al omului superior care trebuie sa renunte, pe baza autocunoasterii si a obisnuintei experientei filosofice, la zbuciumul absurd al vietii oamenilor. Glossa face elogiul intelepciunii si impune: cunoasterea de sine (conform ideii socratice Cunoaste-te pe tine insuti), izolarea inteleptului, pentru a intelege ce e rau si ce e bine (idee budista, care implica motivul lumii ca teatru) sau, cu alte cuvinte, detasarea de tumultul lumii, constiinta zadarniciei existentei omenesti (provenind din filosofia Eclesiastului: Ce-a fost o sa mai fie, ce-o sa fie fie a mai fost. Nimic nou sub soare), efemeritatea izbavirii celor nechemati (puterea lor nu poate dainui pentru ca tot ce e val ca valul trece), rezistenta in fata tentatiilor deoarece lumea e plina de capcane si de ispite, de care inteleptul care se remarca prin atitudine contemplativa, daca vrea sa atinga perfectiunea, trebuie sa se fereasca. Aparuta in editia Maiorescu din 1883, Glosa transmite prin versuri cu relief aforistic si rezonanta de litanie (de rostire grava, oraculara) sarcasmul necrutator si atesta virtuozitatea prozodica a marelui poet. Ceea ce impresioneaza este felul natural de a exprima enunturi cu caracter general, de observatie filosofica, morala sau cu caracter poetic, un ghid de conduita, transpus intr-un poem de optzeci de versuri dispuse in zece octave, cu masura de opt silabe, cu rima incrucisata, feminina cu ritm combinat, in care predomina picioarele metrice trohaice si peonice III (Vreme /trece/vreme/vine sau Viitorul /si ...