Formarea conștiinței istorice

I.Formarea constiintei istorice si evolutia acesteia

Imbracamintea orientala a boierilor romani

Motto:

,,Si ca apa in cursul sau cum nu sa opreste,

Asa cursul al lumii nu sa conteneste.

Fum si umbra sintu toate, visuri si parere.

Ce nu petrece lumea si-n ce nu-i cadere?"

(Miron Costin, ,,Viata lumii")

Daca pe intreaga perioada a epocii medievale constiinta suprema era cea religioasa, manifestata prin apartenenta la un ansamblu de valori spirituale ce tineau de domeniul sacrului, incepand cu Umanismul Renascentist se va naste un alt tip de constiinta, si anume, constiinta istorica. O astfel de constiinta, credem noi, reprezinta atat intelegerea identitatii trecutului si a traditiei istorice, cat si a comunitatii de interese, de scopuri si idealuri. Constiinta istorica se impune odata cu aparitia Umanismului Renascentist, tocmai pentru ca acest curent pune foarte mult accent pe ideea ca omul este inzestrat cu ratiune de extractie divina si de aceea trebuie sa-si cunoasca existenta, lumea in care traieste, sa-si construiasca o ierarhie valorica intr-un univers al sau. Cu alte cuvinte, omul devine cosmogonul propriului univers si, in consecinta, isi va putea domina existenta prin cunoastere si prin stiinta.

Constiinta istorica se naste din incercarea de a construi identitatea unui popor, a unei natiuni, prin raportare la alte popoare, la alte natiuni. Cateva dimensiuni specifice acestei raportari sunt: situarea in timp si in spatiu, evenimentele istorice, limba, cultura si civilizatia, mentalitatile.

Formarea constiintei istorice a poporului roman se realizeaza treptat, fiind reflectata in scrierile umnaistilor din secolele XV-XVII, care consemneaza in documentele ce ni s-au pastrat, redactate mai intai in limba slavona, apoi in latina, iar mai traziu in limba romana, modul in care romanii din diferitele provincii se inscriu in cursul istoriei: situarea lor in timp si spatiu (originile, limba, continuitatea), evenimentele istorice, personalitatile (institutia domniei), obiceiurile, cultura si civilizatia.

Incepand cu secolul al XVI-lea, preocuparile privitoare la felul in careromanii se inscriu in cursul istoriei apar in documente scrise in limba slavona.Acest interes se dezvolta datorita contactelor pe care cei preocupati deformatia lor intelectuala incep sa le aiba cu alte culturi si alte civilizatii. Primul roman care afirma, in lucrarea sa Hungaria (1536), scrisa in limba latina,originea romana si unitatea limbii si a poporului roman este savantul umanist Nicolaus Olahus. Pasul important este facut in acest domeniu de cronicariimoldoveni, cei care la mijlocul secolului al XVII-lea si inceputul secolului alXVIII-lea, scriind in limba romana, pun bazele istoriografiei si care, deasemenea, sunt considerati a avea merite in crearea unui stil literar.

Scrierile lor au ecou si in Tara Romaneasca, unde apar alte cronici carecontinua efortul de reconstituire a istoriei mai indepartate sau mai recente.Dimitrie Cantemir se detaseaza ca un istoric savant, acoperind, prin scrierilesale, atat spatiul universal, cat si cel autohton. Intentia autorului este de aelabora o descriere completa a trecutului poporului sau.

M.Kogalniceanu incepe sa editeze, in 1843, Letopisetele Tarii Moldovei si indruma programul revistei Dacia literara catre formarea unei literaturinationale, pentru care tema istoric este esentiala. De-a lungul timpului,constiinta identitar genereaza polarizari ( in perioada interbelica ) sau sesupune ideologicului ( in perioada comunista apar teorii deformate despreoriginile si vechimea romanilor)

II.Cronicarii

Cronica este o lucrare cu caracter istoric, aparuta in Evul Mediu, cuprinzand o consemnare conologica a evenimentelor sociale, politice si familiale. Cronica este sinonim cu letopiset si hronic.

Letopisetul este o scriere veche cu caracter istoric, in care evenimentele sunt prezentate in ordine cronologica, conform desfasurarii lor (cuvantul provine din limba slava din ,,leto"=ani si ,,pisat"=a scrie).Cronicarii sunt autorii de cronici sau de letopisete.

Secolul al XVI-lea marcheaza inca de la inceput o cotitura in cultura si literatura noastra,intrucit acum se ivesc primele manifestari scrise in limba nationala,care vor castiga tot mai mult teren si vor deveni precumpanitoare in secolul urmator.

Cronicarii romani ,,deprindeau inca din copilarie, odata cu manuirea penei de scris, si folosirea spadei, a arcului si a buzduganului" dupa cum aminteste George Ivascu in ,,Istoria Literaturii Romane". De cele mai multe ori ei erau buni militari, ca si intelectuali, curteni si artisti, precum cei din Occident. Pe umerii lor apasau ,,reale si grave raspunderi"(George Ivascu). Fiind in centrul evenimentelor, ca militari, oameni politici si diplomati, cronicarii moldoveni si munteni din secolele al XVII-lea si al XVIII-lea au cunoscut din plin viata dramatica si aspra a locuitorilor de la Carpati si Dunare, despre care au relatat in scrierile lor atat de pretioase ca documente istorice. Dar marturisirile lor sunt insotite de exprimarea unor sentimente si ganduri nascute in stransa legatura cu istoria tarii si cu framantarile si evenimentele ce au avut loc in acele timpuri.

Buni cunoscatori ai culturii clasice si ai limbilor greaca si latina, cronicarii moldoveni si munteni prin activitatea si scrierile lor, au determinat aparitia unui umanism specific romanesc, cum ar fi elogiul adus Tarilor Romane pentru lupta impotriva expansiunii otomane sau argumentarea originii romane a poporului si a latinitatii limbii romane, punand bazele istoriografiei nationale.

In literatura istorica medievala romaneasca s-au afirmat personalitati de mare talent recunoscut unanim, fiecare cu stilul sau, intaii nostri prozatori precum: Griogore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce, Radu Popescu, Constantin Cantacuzino, etc.Acestia au materializat visurile lor de inaltare spirituala, nutritie in vremurile atat de zbuciumate ale istoriei neamului, in lucrarile lor, numite in general letopisete.

Internet:

en.wikipedia.org

ro.wikipedia.org

google.com

http://ro.wikisource.org (resursa online de texte)

Ureche, Grigore, Letopisetul tarai Moldovei, de cand s-au descalecat tara

Miron Costin Letopisetul Tarii Moldovei de la Aaron Voda incoace

Neculce, Ion, Predoslovie la Letopisetul Tarii Moldovei

Sala, Marius (coordonator), Vocabularul reprezentativ al limbilor romanice, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1988 (pentru compozitia lingvistica moderna)

Calinescu, George, Istoria Literaturii romane de la origini pana in prezent, Bucuresti, ed. Minerva, 1982

Rosetti, Alexandru, Istoria limbii romane de la origini pana in secolul al XVI-lea, Bucuresti, ed. Minerva, 1978

Manolescu, Nicolae, Istoria critica a literaturii romane, Bucuresti, Ed. Fundatiei Culturale Romane, 1997

Crisan, Alexandru (coord.), Limba Romana - manual pentru clasa a VII-a, ed. Humanitas, Bucuresti, 2004