Flori De Mucigai

Dupa volumul de povestiri intitulat Poarta Neagra aparut in 1930 ciclul Flori de mucigai publicat in 1931 pare sa reprezinte consecinta lirica a aceleasi experiente de viata. Ciclul Arghezian reuneste versuri care evoca prin imagini de o mare forta sugestiva lumea stravie dezolata si contradictorie a universului carecral. In poemul care prefateaza ciclul imprumutindu-i titlul Arghezii isi previne cititorul ca versurile sale nu sint efectul unei revelatii. Apsenta revelatiei este afirmata insistent prin repetarea negatiei intr-o enumeratie. Amintim secundatii fabulosi ai evanghelistilor: taurul, leul, vulturul, Argezii isi situeaza versurile intr-o opozitie semnificativa adjudecindule un regiune minor in raport cu scrierile evanghelistilor exemplu, prin excelenta al unui regim major legat de o consemnare a absolutului (mai mult decit atit versurile sale). Titlul este alcatuita din doua parti. flori aduce sugestia frumusetii si in ultima instanta a luminii cel de al doilea actioneaza cu o forta inversa sugerind uritul, descompunerea raul si intr-un plan nu foarte indepartat intunericul. Imaginea debutanta contradictorie sugereaza defapt o lume a valorilor alterate pervertite. Este lumea inclusorii in care viata este reprimata mortificata pentru a ispati cea ce oamenii considera a fi o crima. Ca si flori de raului, flori de mucigai isi afla punctul de spijin in asa numita estetica a uritului care inca din secolul trecut a facut obiceiul unui cunoscut tratat: estetica uritului 1853. Inchisoarea in prezentarea lui Arghezii este un fel de holgie a infernului dantesc in care simbolic omul este asociat viermelui. Sugestiv locul de clanstare este redus la citeva componente: macrila, frig, catuse, lanturi, paduchi, sobolani, zavoare, mucegai, intuneric. Totusi in acest cadru al ororilor frumosul nu este absent. Frumusetea de care cer socotit vinovat a fost indepartat cu scop primitiv, poate fi recuperata prin vis sau amintire. Intre zidurile cu usi zevorite si ferestre zibrelite frumusetea nu are consistenta decit pentru cel care o contine ca pe o realitate interioara inaccesibila celorlalti asemenea unui cintec mut. Cintecul mut este de altfel un alt oximoron al ciclului Arghezian care semnaleaza existenta valorilor discrete a prezentelor inaparente. Lumea inchisorii o lume a valorilor confuze presupune o ordine de adincime care confirma si totodata contrazice prejudecata comuna cu privire la modul de a fi al celui intemnitat. Uratenia acestei lumi care poarta stigmatele raului tulbura componenta anghelica a fiintei noastre si explica neputinta sau refuzul unghici ingeresti de ai surprinde cu imaginea. Raul, uritul nu sunt mai mult decit conjuncturi, uneori prelungite ale destinului carora omul fie si vinovat le opune aspiratia spre frumos nu frumos pe care, atunci cind viata la indepartat pregina lui, il mai poate inca afla in vis in amintire sau in speranta. ...