Fefeleaga de Ion Agarbiceanu

Extras din referat Cum descarc?

drag atita piatra. Zilele ii pareau lungi si fara de capat, noptile nu mai aveau sfirsit, iar odata cu rasaritul soarelui Bator o trezea, fiind gata sa-si puna pe el corfele.
Insa Fefeleaga il ducea din nou la pociumb: Stai, Batore, stai, ca de acum nu mai avem pentru cine aduce piatra, suntem doua suflete care nu cer prea mult de mincare.
Si se uita in ochii lui care parca o intelegeau si i-ar fi zis: Vom trece noi si peste asta. Treceau zilele fara nici o speranta, nu mai avea sarmana Maria pentru cine sa mai lucreze, pentru cine sa mai cumpere duminica bucate. Dar dupa atitea napaste cite au dat peste capul femeii pe parcursul anilor, uite, o astepta si o bucurie.
Intr-o buna dimineata il aude pe Bator nechezind prin ograda dupa atita liniste ce se instaurase in casa dupa moartea Paunitei. Iesi in fuga mare afara si cind acolo ce-i vazu ochii? . Pe acea lavita, care a stat ea toate zilele acestea, dormea o biata copila, mititica, zgribulita ca vai de ea. Si cum era Fefeleaga o femeie buna la inima, care crescuse cinci copilasi, cine putea sti mai bine ca ea sa ingrijeasca un odor de fata? . O lua pe micuta, o duse in casa, ii asternuse patul acolo unde de obicei dormeau pruncii ei si o lasa sa se odihneasca in pace. In ziua aceea femeii ii parea ca si razele soarelui parca sunt mai frumoase si mai blinde. Chiar si Bator i se parea ca e altul, ca maninca mai cu foc si privirile ii sunt mai jucause. Copila aceasta i-a adus soarele-n casa.
Timpul se scurgea, dar fetita nu se dadea dusa, o indragise pe Maria si pe Bator si tare mult ii mai placea casa.
Se gindea Fefeleaga ca va intreba cineva de ea, mai ducea vorba in sat ca are la ea o fata, dar nimeni nici n-a cautat-o, nimeni nu o cunostea de parca era un dar de la Dumnezeu. Avea si sarmana copila o povara. Cit a trait la vaduva, nu i-a mai auzit niciodata vocea cu care nu a harazit-o Dumnezeu; dar o indragise si asa atit de mult, de parca ar fi fost copilul ei. In inima Mariei rasarise o noua speranta, avea de azi inainte cu cine sa-si mai mingiie sufletul.
Il luase din nou pe Bator si pleca cu el la veche munca. De acum incolo dealul nu-i mai parea atit de mare, pietrele parca erau mai usoare si nici ei doi parca nu mai simteau povara anilor. Se scurgeau anii ca gindurile, copila crescuse mare, deja trecuse de cincisprezece ani; iar femeia imbatrinea, parul incaruntit se lasa peste fata ei brazdata de greutatile vietii. Cu miinile ei vinjoase isi mai pastra vechiul obicei de a mingiia si a saruta obrajorii, vazindu-i parca pe copii ei cum alta data li se desprindea praf ca pulberea de pe obraji.
Venise peste sat o toamna bogata in toate culorile, care aduse dupa ea o mult prea adevarata iarna. Vintul sufla naprasnic, iar geamurile parca de frica lui tremurau. Afara e o vijelie cumplita, toate curtile sunt troienite. Nici zare de om pe drumuri, toti stau ascunsi pe la adaposturi cit mai ...


Fisiere in arhiva (1):

  • Fefeleaga de Ion Agarbiceanu.doc

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Descarca gratuit aceast referat (0 €)

Completezi numele, prenumele și adresa de email. După aceea primesti prin email link-ul pentru descărcare. Completeaza o adresă de email validă.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.



Hopa sus!