Eul liric în poeziile Lacul, Izvorul nopții și Emoție de toamnă

In literatura romana sunt cunoscute trei genuri literare fundamentale: genul liric, epic si dramatic. Genul liric este genul cel mai subiectiv, caracterizandu-se prin comunicarea directa a sentimentelor, a ideilor, prin intermediul figurilor de stil. Se remarca in special prin prezenta eului liric, care reprezinta vocea ce transmite gandurile, emotiile autorului.

Printre operele literare in care se remarca prezenta directa a autorului se numara si poeziile Lacul, de Mihai Eminescu, Emotii de toamna, de Nichita Stanescu si Izvorul noptii, de Lucian Blaga.

In aceste trei poezii se remarca subiectivitatea si confesiunea trairilor poetului, care aborda doua teme esentiale ale operei lirice, iubirea si natura. Ele sunt mereu ingemanate, indragostitii se refugiaza in natura deoarece ea este cea care ofera protectie si creeaza intimitatea propice trairii sentimentelor. Prezenta eului liric este reliefata prin folosirea pronumelor (forme accentuate si neaccentuate) si verbelor la persoana I singular: eu trec, ascult, astept, sa-mi cada, sa scap, sa-mi scape, suspin, sufar, in poezia Lacul, acopera-mi inima, ma tem, n-am sa te mai vad, or sa-mi creasca, ma apropii, iau, le-nec, suier, rasar, prefac, in poezia Emotii de toamna, si, in final, stau, imi, evidentiate in Izvorul noptii. Fata de celelalte doua, in aceasta poezie apare si un adjectiv pronominal posesiv ca marca a subiectivitatii: mea (lumina mea).

In poezia Lacul, eul liric, care se afla in ipostaza indragostitului (ca si in celelalte doua poezii), isi imagineaza, intr-un cadru feeric de natura,evidentiat prin folosirea epitetelor lacul albastru, nuferi galbeni, cercuri albe, intalnirea cu iubita, desemnata prin pronumele personal ea. Indragostitul isi inchipuie momentul intalnirii intr-un spatiu nocturn, plin de mistere, sub lumina ocrotitoare a lunii. Propozitiile(sintagmele) ,, Si eu trec de-a lung pe maluri/ Parc-aud si parc-astept" subliniaza starea de visare a eului liric, melancolia, dar si nelinistea care-l cuprinde in asteptarea iubitei. Adverbul ,,parca", folosit de doua ori, subliniaza speranta, dorinta de implinire a iubirii, dar si nesiguranta. In opozitie cu aceasta poezie, unde speranta isi face loc in inima iubitului, in poezia Emotii de toamna nu mai vorbim de speranta, ci de teama eului lirirc pentru o iubire care este pe cale de a se sfarsi. Astfel, poetul utilizeaza elemente ale naturii pentru a-si trasnmite sentimentele, realitatea fiind prezentata conform trairilor acestuia. Atat cuvintele din titlu, care alcatuiesc o metafora(,,emotie" si ,,toamna"), cat si afirmatia ,,A venit toamna", nu se refera la anotimp, ci la trairile interioare ale eului liric, la tristetea acestuia provocata de stingerea treptata a iubirii. Fiindu-i teama de suferinta ce-l va coplesi, eul liric implora, printr-un verb folosit la imperativ (,,acopera-mi inima cu ceva"), sa-i fie protejata inima de durere, macar cu o iluzie a iubirii, sugerata prin utilizarea metaforele ,,umbra unui copac", ,,sau mai bine cu umbra ta". Sentimentul de teama resimtit de catre eul poetic, simbolul indragostitului, este accentuat de folosirea sintagmelor ,,Ma tem ca n-am sa te mai vad" si ,,ca ai sa te ascunzi intr-un ochi strain". Acestea tradeaza tulburarea poetului, nelinistea sufleteasca provocata fie de gandul ca nu-si va mai vedea iubita, fie de faptul ca aceasta va deveni pentru el o straina. Amaraciunea, disperarea care il cuprinde este exprimata de asemenea prin metafora, plina de sugestii, ,,frunza de pelin", ce poate semnifica suferinta iubitei.