Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

,,Daca drumurile acestui popor trec prin inima lui Eminescu, cu siguranta la capatul unui drum se afla poetul din Lancram, care a patruns in poezia romaneasca cu o adiere de taina si mister" (Nicolae Iorga)

In 1919, odata cu aparitia volumului: ,,Poemele luminii", Nicolae Iorga il intampina pe Blaga astfel: ,,In randurile rarite simtitor ale canaretilor neamului, te salut, tinere Ardelean".

Iubitor al filozofiei, pasionat de mistere si taine, preocupat de continua inovare a expresiei artistice, Blaga patrunde in planul liricii romanesti cu inefabilul gandirii sale, convins fiind ca prin creatie poate dobandi o clipa de nemurire.

Volumul ,,Poemele luminii" are in centru metafora luminii sinonima cunoasterii, care va marca intreaga cunoastere blagiana. Asezat programatic in fruntea volumului, ars poetica: ,,Eu nu strivrsc corola de minuni a lumii" deschide perspective multiple asupra actului creator.

Pronumele personal ,,eu" dezvaluie aderarea lui Blaga la curentul expresionist, care accentueaza redescoperirea valorilor primare a tainelor si misterelor, exacerbarea eului liric si puternicul vitalis pe care creatorul trebuie sa-l surprinda.

Punctul de plecare in decriptarea poeziei reprezinta afirmatia poetului cu privire la rolul filosofic si in acelasi timp la menirea poetului in societate: ,,Veacuri de-a randul filozofii au sperat ca vor putea odata sa patrunda secretele lumii. Astazi n-o mai cred si se plang de neputinta lor. Eu insa ma bucur ca nu stiu si ca nu pot sa stiu ce sunt lucrurile din jurul meu caci numai asa pot sa proiectez in misterul lumii un inteles, un rost si valori ce izvorasc din cele mai intime resorturi ale vietii si ale duhului meu. Omul trebuie sa fie creator, de aceea trebuie sa renunte cu bucurie la cunoasterea absolutului."