Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga face parte din seria artelor poetice moderne ale literaturii romane din perioada interbelica, alaturi de Testament de Tudor Arghezi si Joc secund de Ion Barbu. Poezia este asezata in fruntea primului sau volum, Poemele luminii (1919), si are rol de program (manifest) literar, realizat insa cu mijloace poetice (nu este un text teoretic in proza).

ENUNTAREA ARGUMENTELOR:

Este o arta poetica, deoarece autorul isi exprima crezul liric (propriile convingeri despre arta literara si despre aspectele esentiale ale acesteia) si viziunea asu?pra lumii. Prin mijloace artistice, sunt redate propriile idei despre poezie (teme, modalitati de creatie si de expresie) si despre rolul poetului (raportul acestuia cu lumea si creatia, problematica cunoasterii).

Este o arta poetica moderna, pentru ca interesul autorului este deplasat de la tehnica poetica la relatia poet-lume si poet-creatie.

Relatia dintre viziunea autorului asupra poeziei si expresionism se concentraza in jurul unor aspecte relevate in textul poetic: exacerbarea eului creator ca factor decisiv in raportul interrelational stabilit cu cos?mosul, sentimentul absolutului, interiorizarea si spiri?tualizarea peisajului, tensiunea lirica.

DEZVOLTAREA ARGUMENTELOR (exemplificare/ ilustrare)

Ideile poetice se vor regasi ulterior in alte volu?me si isi vor gasi formularea si corespondenta in plan teoretic-filozofic in lucrarea Cunoasterea luciferica (1933), volum integrat in Trilogia cunoasterii. Dar textul operei Eu nu strivesc corola de minuni a lumii nu este de ordin conceptual, nu contine un sir de rationamente, ci este un text poetic, cu limbaj metaforic, avand, ca la Eminescu, un plan filozofic secundar.

Atitudinea poetului fata de cunoastere poate fi explicata cu ajutorul terminologiei filozofice ulterior

(cunoasterea poetica, de tip intuitiv). Sintagmele poe?tice se asociaza cu serii verbale simetric antitetice:

- ,,lumina altora" - sugruma (vraja), adica striveste, ucide (nu sporeste, micsoreaza, nu imbogateste, nu iubeste);

- ,,lumina mea" - sporesc (a lumii taina), mareste, im?bogatesc, iubesc (nu sugrum, nu strivesc, nu ucid).

Antiteza este marcata si grafic, pentru ca versul liber poate reda fluxul ideatic si afectiv. in pozitie mediana sunt plasate cel mai scurt [,,dar eu") si cel mai lung vers al poeziei (,,eu cu lumina mea sporesc a lumii taina"). Conjunctia adversativa ,,daf, reluarea pronumelui personal ,,eu", verbul la persoana I singu?lar, forma afirmativa, ,,sporesc (a lumii tainaf, afirma optiunea poetica pentru un mod de cunoastere - ,,cu lumina mea" - si atitudinea fata de misterele lumii.

Ampla comparatie asezata intre linii de pauza functioneaza ca o constructie explicativa a ideii expri?mate concentrat in versul median. Plasticizarea ideii poetice se realizeaza cu ajutorul elementelor imagi?narului poetic blagian: luna, noapte, zare, fiori, mister.

Finalul poeziei constituie o a treia secventa, cu rol conclusiv, desi exprimata prin raportul de cauza?litate (caci. Cunoasterea poetica este un act de con?templatie (,,tot ...se schimba... sub ochii mei') si de iubire (,,caci eu iubesc").

Elemente de recurenta in poezie sunt: misterul si motivul luminii, care implica principiul contrar, intu?nericul. Discursul liric se organizeaza in jurul acestor elemente.

Nivelul morfosintactic

- repetarea, de sase ori in poezie, a pronumelui per?sonal eu - sustine caracterul confesiv;

- verbe la timpul prezent, modul indicativ - plasarea eului poetic intr-o relatie definita cu lumea (pre?zentul etern si prezentul gnomic);

- seriile verbale antonimice, cu forme afirmative si negative - redau optiunea poetica pentru o forma de cunoastere, de raportare a eului poetic la lume, care sta sub semnul misterului;

- opozitia intre adjectivul posesiv mea si adjectivul nehotarat altora,

(cunoasterea poetica, de tip intuitiv). Sintagmele poe?tice se asociaza cu serii verbale simetric antitetice:

- ,,lumina altora" - sugruma (vraja), adica striveste, ucide (nu sporeste, micsoreaza, nu imbogateste, nu iubeste);

- ,,lumina mea" - sporesc (a lumii taina), mareste, im?bogatesc, iubesc (nu sugrum, nu strivesc, nu ucid).