Eminescu Revedere

Eminescu a identificat valoarea artistica a folclorului literar romanesc inca din copilarie Ipotesti este o vatra folclorica, unde copilul Mihai a invatat sa iubeasca literatura populara.

Ca membru al societatii Orientul, Eminescu a inceput sa culeaga folclor literar romanesc, pe care nu si-a propus sa-l culeaga ca V. Alecsandri, ci l-a pastrat in laboratorul sau de creatie. Toate cele trei etape releva legatura stransa dintre creatia populara si creatia eminesciana spre care l-a indreptat geniul sau: De-asi avea. (prima etapa), Revedere, Ce te legeni (a 2-a si a 3-a etapa), Luceafarul (a 3-a etapa). Revedere este o meditatie grava cu privire la efemeritatea omului in opozitie cu eternitatea naturii; a aparut in 1879, in Convorbiri literare replica la Revedere este Ce te legeni, care este o meditatie grava cu privire la efemeritatea naturii atinsa de curgerea timpului.

Exegetii au considerat ca cele doua meditatii aplica modelul popular (lexic, stil, versificatie); exegetii moderni considera textul original, Eminescu prelucrand astfel incat lectorul neavizat nu poate percepe diferenta.

Revedere nu este o poezie dedicata naturii natura este doar esentializata, redusa la o metafora simbol care sugereaza eternitatea naturii, dintr-o perspectiva geniala.

Metafora simbol fundamentala este cadrul, Centru al Lumii care se identifica cu Inteleptul sau geniul; el isi asimileaza alte elemente de natura terestra si cosmica: rauri line, izvoarele, lumea, pustiurile, luna, soarele; enumeratia urmareste sa construiasca imaginea artistica a unitatii primordiale (Adroginul): material spiritual, terestru celest.

Cadrul (personificat) are constiinta urmarilor dramatice ale curgerii timpului: iarna viscolu-l ascult / Crengile-mi rupandu-le, apele astupandu-le / Troienind cararile / Si gonind cantarile. Vara doina mi-o ascult pe cararea spre izvor. Efectul eternizarii este datorat doinei si izvorului, doua metafore simbol ale genezei continue in plan fizic si in plan artistic doina - motivul este orfic, dar atribuit femeii si cofei, principiul feminin, albia creatiei: Pe cararea spre izvor. Implandu-si cofeile Mi-o canta femeile. Versurile scurte, (7 silabe, ritm trohaic si rima imperecheata se impun si prin muzica interioara: fonetisme populare, arhaice (implandu-si, cofeile). Eufonia (muzica) este o caracteristica a imaginii artistice eminesciene. Cadrul este o ipostaza a eului liric eminescian: inteleptul, geniul capabil de obiectivare.

A doua ipostaza este eul poetic (v. Verbele la pers I) care retraieste intoarcerea in centru (in Casdru): nu ne-am vazut, m-am departat. ) fonetisme arhaice). Eul poetic traieste la modul tragic curgerea timpului se identifica cu fiul risipitor (motivul este biblic); el ridica propria traire la inaltime generala, universala: Numai anu-i schimbator, pe pamant ratacitor (epitetul ratacitor are semnificatie sacra, filozofica ...