A aparut in 1933, cind deja M. Eliade era celebru, pentru ca scrisese numeroase studii si eseuri, studiase in India si calatorise foarte mult. Romanul este o capodopera a ciclului Indian ce cuprinde volumele: ,,Izabele si apele diavolului", ,,India", ,,Secretul doctorului Hanigberger". Maitreyi este o experienta morala si un roman care a sporit seria miturilor umanitatii. Protagonistii sunt misterioasa indianca Maitreyi (personaj real, fica unui mare filozof) si continentalul Allan, alias M. Eliade, care o cunoaste in perioada studiilor din India. Povestea lor este ,,o monografie a tulburarii" desfasurata dealungul a 15 capitole. Stilul este original, subordonat autenticului, imbinind jurnalul, corespondenta, eseul, reportajul si povestirea la persoana I, a unor amintiri a eroului.
In perioada postmoderna a literaturii romanesti, proza romaneasca cunoaste o evolutie dubla de la obiect la subiect si de la rural la urban. Conform parerii criticului Liviu Petrescu marturisita in lucrarea sa Poetica postmodernismului, trasatura esentiala a acestui curent este subiectivismul?. Postmodernistii propun cateva directii importante prin care incearca sa schimbe literatura existenta pana atunci: biografismul, textualismul, intertextualismul.
Biografismul inseamna recuperarea subiectivitatii, adica intoarcerea autorului in text. Biografismul se traduce printr-un discurs focalizat pe valorificarea evenimentului particular, biografic, al faptului cotidian la care participa autorul, intoarcerea in viata cea de toate zilele cu toate particularitatile biologice, mediocre, vulgare. Un efect al lui este trecerea la discursul liric si narativ al nesemnificativului, adica al faptelor particulare fara sens major evident.
Naratiunea literara tinde adeseori in aceasta perioada sa imbrace forma jurnalului intim. Textualismul inseamna intoarcerea la o literatura experimentala. Textualitatea mai ales in proza, se angajeaza sa verbalizeze realitatea in variante de discurs mereu perfectibile. Literatura nu este privita ca o opera cu profunde trairi, literatura este privita ca text fragmentar dintr-un presupus mare text virtual din care scriitorii nu pot actualiza decat parti, fragmente. Textualistii nu-si propun sa fie geniali ci sa fie instrumente ale intalnirii dintre limbaj si realitate. Un adevarat program in aceasta directie schiteaza Mircea Eliade care denunta forma romanului ca pe o ,,lucrare confectionata" si recomanda, prin opozitie forma jurnalului intim, caruia ii descopera o valoare mai generala decat a romanului.
Alaturi de limbaj si de relatia lui cu subiectivitatea, o tema care ne introduce in epoca modernismului este munca. in modernism si in postmodernism avem de a face cu civilizatia de tip industrial si una din trasaturile ce definesc acest sistem de productie a erei industriale este specializarea. Aceasta specializare conduce la o crestere considerabila in complexitate a fluxului de productie. Dupa limbaj si munca, modernitatea trateaza structurile naturale ale vietii.
Modernismul si postmodernismul propune refacerea contactelor cu viata, ceea ce presupune o lupta impotriva falselor structuri cu ajutorul carora este disimilat fenomenul existentei.
Personajul reprezentativ acum este cel care ,,tulbura" existentele tihnite, este cel care provoaca subversiuni si care face sa se clatine reperele stabile, punctele de sprijin, lasandu-i pe oameni fara nici o aparare in fata navalnicei vieti. Postmodernismul este vazut ca o stare de fapt pe care o traverseaza personajele din romanele eliadesti. Contributia eroilor eliadesti este una care reflecta insul preocupat de realitatile exterioare, de concepte inalte.
George Calinescu afirma ca: ,,M. Eliade a imbogatit literatura romana cu o viziune noua, scriind intaiul roman exotic in adevaratul sens al cuvantului.?"Sub masca personajului Maitreyi joaca trasaturile neobservabile ale eternului feminin. Prin lucida dramatizare a pasiunii, romanul lui Eliade se situeaza in universul omenesc, in miezul substantial al psihologiei generale.
Eroul acestui roman este aproape acelasi ca si in Isabel. intre doctorul din Isabel... si Allan, tanarul inginer din Maitrey este mai mult de-o asemanare. Europeni si unul si altul se vad deopotriva de ispititi si de implicati in experientele indice. Isabel... este romanul unui dialectician al iubirii, Allan este tipul amantului desavarsit. Regasim aici tehnica specifica postmodernismului, aceea a reluarii personajelor. in complexitatea fibrelor de sensibilitate pe care le traieste Allan, regasim problematica din Isabel..., de data aceasta fuzionata intr-o naratiune patetica, in al carei centru de foc ramane simbolul Maitreyiei, eroina si realizare patetica de exceptionala valoare.
Maitreyi este un jurnal subiectiv, narat la persoana I, in care romancierul s-a obiectivat intr-un personaj de fictiune, Allan. Exotismul romanului se transforma in cadrul geografic al cunoasterii, evenimentele cotidiene sunt inlocuite cu reconstituirea lor in planul marilor semnificatii.
Ca teoretician al literaturii, M. Eliade pledeaza pentru autenticitate. in locul originalitatii cu orice pret, care de cele mai multe ori e artificiala, neconvingatoare, Eliade propune ,,sa fii tu insuti". Scris la persoana I, romanul Maitreyi reproduce masiv pasaje netrucate din Jurnal. Adesea ele sunt intretesute cu paranteze (texte redactate ulterior, unde naratorul-erou isi cenzureaza excesele, analizand cu luciditate faptele).
Romanul Maitreyi a fost scris de Mircea Eliade dupa reintoarcerea in tara din India si publicat in anul 1933 aducandu-i consacrarea lui intre numele mari ale prozatorilor romani. Consemnand experientele traite de autor, romanul se inscrie intre celelalte scrieri moderne ale sale.
Maitreyi este un roman experimental scris in spiritul epocii, pe tema iubirii, insa nu poate fi acuzat de trivialitate. Este vorba despre trairea unei iubiri la modul indian. Remarcabila este utlizarea tehnicilor replay-ului si stop-cadrului. Modern si prin concizie (sub 200 de pagini), romanul Maitreyi aduce in literatura noastra motivul iubirii intre un european si o fata exotica, obsesia erotica pentru o femeie straina.
Asemenea lui Andre Gide in Les Faux-Monnayeurs, Mircea Eliade va insera in romanul sau pagini de jurnal, intarind ipoteza existentei de documente, prin experienta erotica la care este supus eroul si care se incadreaza in formula literara a lui Eliade de amestec de asceza si exaltare.
Urmarind autenticul, Mircea Eliade realizeaza un roman care pune probleme. Allan, intelectualul, este un experimentator lucid care traieste intens poezia dragostei. Analizand tragicul episod din Maitreyi, criticii il considera pe Allan tipul europeanului lucid chiar in pasiunea patimei ce-l consuma, fascinat de vraja fizica si de superstitia poetica a exoticei cu destin damnat. Maitreyi este o femeie si un mit, un simbol al sacrificiului in iubire care traieste cu o intensitate si un farmec de substanta tare. Tulburarea lui este alimentata de expolziile temperamentale, de relatiile prietenesti si de intamplari norocoase. Notatiile din jurnal nu reusesc sa redea intensitatea pasiunii traite, asa ca eroul completeaza idila cu experiente rememorate.
Autenticitatea romanului este reflectata in continuare numai de citate desprinse din jurnalul in care eroul notase evenimentele acelei perioade, ocupand aproape doua capitole. Tulburarea, framantarile interioare ale lui Allan, in dorinta de a intelege exact sentimentele pe care le are pentru Maitreyi, sunt exprimate printr-o multime de ganduri si interpretari ale unor gesturi, cuvinte si atitudini. De pilda, intr-o seara, pe veranda casei, un ceremonial al atingerii picioarelor goale, ii da europeanului o emotie deosebita, o beatitudine a simturilor. Desi fata nu-i apare ca o frumusete perfecta (,,Nu are o frumusete regulata, ci dincolo de canoane, expresiva pana la razvratire,
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
