Ecouri Critice

Viata si literatura se dizolva una in alta, incit nu mai poti sti, de la un punct incolo, care e ceaiul si care e zaharul. O ase menea ambiguitate mi se pare ca este, dincolo de impecabila stilistica a exactitatii si dincolo de orchestratia experta de tonuri narative, triumful cel mai de pret al prozelor lui Ioan Grosan. Spovedania este, in fapt, un magistral roman ratat, dus pina la jumatate, pina la sfert, un semn al gravitatii cu care Grosan se pregateste sa atace reduta romanesca. Cu toate ca scrie din talent, cu prea putine veleitati de teoretician, Grosan a reusit, intre texte de toate calitatile, cateva scrieri care, din orice unghi le-am privi, sunt printre cele mai limpezi, mai didactice texte ale postmodernismului meta-narativ din proza anilor 80. Ioan Grosan e dintre tot mai putinii prozatori care mai cred ca lectura nu trebuie sa fie neaparat un cosmar sau o pedeapsa pe capul cititorului. El pune la bataie toate armele seductiei, incepand cu constructia subtila a atmosferei, cu cea rafinata a personajelor si cu cea savanta a povestirii ca atare. Al Cistelecan, in Vatra, iulie, 1996 423 Debutand cu o impresionanta stapanire a tuturor trucurilor scrisului, memorabil in arta crearii senzatiei de firesc a epicului, Ioan Grosan este un prozator pe deplin maturizat. Debutul sau e o performanta: dupa o singura carte, la cea mai inalta tensiu ne a fictiunii, el se poate considera un autor consacrat. Mircea Mihaies, in Orizont, 20 decembrie 1985 Sint de remarcat de altfel multele nuante ale atitudinii ironice la acest prozator, gradarea ironiei care cind numai iri zeaza fin textul, o pinza observabila numai de ochiul expert, cind explodeaza in mari proiectii burlesti, care se urmeaza una pe alta, in avalansa. G. Dimisianu, in Romania literara, 5 decembrie 1985 intre textualitate si intertextualitati, Ioan Grosan apartine noului val de prozatori pentru care literatura nu se poate face decat reflectand asupra ei, punand-o in chestiune in chiar clipa scrierii. Monica Lovinescu, in Est-etice/ Unde scurte IV, Ed. Humanitas, 1995 Ioan Grosan a vrut sa arate ca tema nu conteaza in literatu ra, compunind o intreaga literatura a temei: tema conteaza ex clusiv ca tema a literaturii. Nu ma joc cu vorbele. Nicolae Manolescu, in Romania literara, 8 august 1985 Farmecul extraordinar al micului roman de dragoste (Marea amaraciune) vine din discretia senzuala a tuturor eta pelor lui, ca pentru a nu-i stirbi tocmai caracterul ludic, chiar si atunci cind dragostea pare intr-adevar dragoste. Ion Negoitescu, Scriitori contemporani, Ed. Dacia Grosan se impune prin inteligenta, talent narativ si descrip tiv, putere de observatie si un subtil simt al umorului. Marian Papahagi, in Dictionarul Scriitorilor Romani (D-L), Editura Fundatiei Culturale Romane, 1998 Caravana cinematografica este, in totalitate, o carte de proza autentica, ingenioasa, matura. Eugen Simion, in ...