Doina este o specie a liricii populare, caracteristica numai folclorului literar romanesc, in care omul, in directa relatie cu natura, exprima sentimentele de dor si jale, stari sufletesti specifice numai romanului si puternic inradacinate in structura lor spirituala. Cuvintele ,, dor" si ,,jale" nu au corespondent in alta limba, sunt intraductibile si definesc specificul sufletului romanesc. In functie de cauzele care determina exprimarea starilor sufletesti de dor si jale, doinele pot fi: doine de dragoste, de catanie, de saracie, pastoresti, de haiducie, de instrainare, despre soarta si noroc. Stilistic, doina se individualizeaza, intre celelalte creatii lirice, printr-o deosebita bogatie metaforica, printr-o armonie perfecta a eului liric cu natura inconjuratoare, care amplifica starile sufletesti exprimate.
Opera lirica este domeniul confesiunii, poetul se exprima pe sine. Exprima sentimente, diferite stari sufletesti afective, emotii, impresii: bucurie, durere, regret, nostalgie, melancolie, tristete.
In opera lirica prezentarea sentimentelor personale ale poetului este mai mult un pretext pentru a infatisa stari general umane. Uneori, poetul nu vorbeste numai in numele sau ci si in numele unei colectivitati. Comunicarea sentimentelor se face direct, nemijlocit, semnele prezentei eului liric fiind pronumele personale si verbele la persoana I, singular.
Spre deosebire de poezia epica, poezia lirica nu are obligatoriu inceput, cuprins si incheiere, ea putand sa inceapa brusc, intamplator, sub impulsul coplesitor al unei stari.
Analizand o opera lirica, vom incerca sa deslusim ce sugereaza poetul prin imaginile create si sa desprindem sentimentele.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.