Doina

Doinele nu sunt numai cantece ale suferintei amare, ci si cantece ale dragostei de viata crescand din suferinta. Doinele de haiducie constituie unul din modurile poetice cele mai ample, mai frumoase si mai revelatorii pentru conceptia de viata a poporului nostru, pentru intelegerea structurii sale sufletesti (Ov. Papadima). Doina Mult mi-e drag si mult mi-e sete, din colectia lui Alecsandri, combina expresia a doua sentimente la fel de puternice: dragostea neclintita pentru natura-prietena si dorinta patimasa a voinicului de a-si relua, o data cu infrunzirea codrului, traiul liber si lupta pentru cei multi si saraci. Invocarea primaverii (muma noastra) ca pe o fiinta divina binefacatoare si evocarea iernii, cand haiducii la para focului din vatra, zac de dorul codrului potenteaza patosul asteptarii vremii prielnice; anticipativ, poetul popular realizeaza un adevarat pastel al lunii mai cu Ierbulita-n sesuri dind / Si voinici pe plai suind. Din punct de vedere formal, textul se dezvolta liber, neregulat: trei grupe de cate trei versuri unite prin aceeasi rima sunt urmate de alte trei grupe de cate doua versuri rimate imperecheat s. a. m. d. Aceasta nu constituie o scadere sub raport artistic, ci, prin improvizatie, o crestere in puterea de expresie directa a emotiei, a optimismului.

Un fragment de doina haiduceasca este textul intitulat Voinicul din culegerea lui Alecsandri. Aici se face portretul eroului-model din doinele si baladele haiducesti, caracterizat prin tinerete si curaj, cinste si demnitate (Cine-I tanar si voinic / Iese noaptea pe colnic / Fara par fara nimic / Fara palos, nici pistoale / Numai cu palmele goale); aceste calitati indreptatesc hiperbolizarea poetica a energiei sale: Si cit scoate un cuvant / Cad neferii la pamint. Luarea in armata sau la razboi reducea libertatea si demnitatea individuala, producea mari neajunsuri prin despartirea de familie, de lumea satului si a campului, prin dezvoltarea sentimentului de instrainare. De aceea, trasatura dominanta a doinelor de catanie este aversiunea si revolta fata de o noua forma de implinire, iar, in cazul doinelor de razboi, protestul fata de instrainarea omului de la rostul lui pasnic. (Inaltate imparate, /Nu ma-nstraina departe. /Tu stii randu tunului, /Eu stiu randu plugului). O alta dominanta a acestor doine este tristetea indeprtarii de cei dragi, de acasa si incercarea adeseori disperata, de a comunica un mesaj pozitiv. Doina maica, maica, draga mea, culeasa de Mihai Eminescu cuprinde intr-o inlantuire aproximative secvente caracteristice: ultimul cuvant al fiului catre mama la plecare, imaginea despartirii de toti ai casei, exprimand liric, direct sau indirect, grija si tristetea celui ce pleaca pentru cei de care se desparte, cantecul implica un sentiment mioritic in care este insa si presimtirea si unui destin negativ, inacceptabil ceea ce il leaga de doinele de instrainare si de jale. Un singur cuvant carte, cu sens de scrisoare apare in fiecare ...