Dl Goe De Ion Luca Caragiale

Caragiale este cel mai mare creator de viata din intreaga noastra literatura. El face concurenta starii civile, fiind cel mai mare istoric al epocii dintre 1870-1900 pentru ca arata, critica, explica. Caragiale a aruncat asupra realitatii noastre sociale privirea cea mai sigura, cea mai scrutatoare, cea mai patrunzatoare. Ion Luca Caragiale a creat o opera cu particularitati care o unicizeaza in contextul literaturii nationale, dar si universale, o opera in care se disting cu usurinta trei universuri diferite : comic, tragic si dramatic.

Scriitorul Ion Luca Caragiale surprinde in aceasta schita un nou aspect al educatiei gresite primite de copiii din unele familii instarite din societatea de la sfarsitul sec. al XIX-lea. Titlul schitei este alcatuit din numele personajului principal, Goe, precedat de abrevierea apelativului ironic, Domnul. Intamplarile narate evidentiaza contradictia dintre esenta si aparenta, deoarece comportamentul copilului este o parodiere a conduitei civilizate si mature. Alaturarea substantivului, domnul diminutivului Goe, precum si punctele de suspensie din titlu dezvaluie intentia satirica a lui Caragiale.

Astfel, in expozitiune, aflam ca, tanarul Goe impreuna cu cele trei dame, frumos gatite asteapta cu nerabdare pe peronul din urbea X, trenul accelerat care trebuie sa-l duca la Bucuresti. Baiatul poarta un frumos costum de marinar, palarie de paie cu inscriptia, Le Formidable si sub panglica palariei, biletul de calatorie infipt cochet de tanti Mita fiindca, asa tin barbatii biletul. Lipsa de educatie a acestora reiese si din cearta pe care o poarta in pronuntarea cuvantului, marinar. Aceasta discutie se termina prin obraznicia categorica a lui Goe : -Vezi ca sunteti proaste amandoua ? Sosirea trenului si urcarea precipitata a celor patru, distinsi pasageri constituie intriga actiunii. Cativa tineri politicosi le ofera locurile, dar Goe ramane pe coridor cu barbatii.

Desfasurarea actiunii cuprinde intamplarile din timpul calatoriei lui Goe si a insotitoarelor sale pana la Bucuresti. Mai intai, el nu-l asculta pe un tanar binevoitor care-l sfatuieste sa nu scoata capul pe fereastra. Urmarea neascultarii este pierderea palariei si a biletului de calatorie care era in panglica palariei, iar tipetele lui Goe ca sa opreasca trenul sunt zadarnice. Intre timp soseste si conductorul care cere biletele la control. Dupa lungi, parlamentari, cele trei dame sunt nevoite sa plateasca biletul puisorului si. o amenda, pe deasupra. Afectata si nervoasa, mamitica il cearta pe Goe, mama-mare ii ia apararea si, din aceasta disputa, odorul, tras de mana de o parte si de alta, de reazeama in nas de clanta usii de la cupeu si incepe sa urle. Totul se termina cu bine, caci bunica, prevazatoare ca de obicei, a luat si, un beret pe care i-l ofera lui Goe in locul palariei. Mamita dupa ce se preface ca este suparata, ii da o, ciucalata si scena ia sfarsit printr-o avalansa de pupaturi.

Profitand de nesupravegherea ...