Dincolo de nisipuri de Fănuș Neagu

Fanus Neagu (1932) este prozator, autor de povestiri, nuvele si romane evocand o lume misterioasa din zona Brailei, invaluita in mituri folclorice si in iluziile campiei eterne. Debuteaza cu volumul Ningea in Baragan (1959), prin care isi creeaza un spatiu literar propriu si o matrice stilistica inconfundabila. Continua cu volume de povestiri, Somnul de la amiaza (1960), Dincolo de nisipuri (1962), Caii albi din orasul Bucuresti si Vara buimaca (1967), iar in anul 1968 da la iveala un roman remarcabil, ingerul a strigat, care primeste premiul Uniunii Scriitorilor. Alte scrieri: Echipa de zgomote (teatru, 1970), in vapaia lunii (povestiri, 1971), Frumosii nebuni ai marilor orase (roman, 1976), Scaunul singu ratatii (roman, 1987), Tara hotilor de cai (roman, 1991), O corabie spre Bethleem (1997). Dincolo de nisipuri Nuvela Dincolo de nisipuri are subtitlul Tatalui meu, care a asteptat garla, precizare ce situeaza actiunea in anul 1946, in timpul marii secete: Era in 1946, an de seceta cumplita. Susteru nu mai vazuse pic de tutun de patru zile. Ca sa fumeze, intr-o zi rupse un smoc de frunze de iedera din rugul care imbraca fata casei, le farama intre degete si-si umplu luleaua. Casa lui este pustie, pentru ca nevasta, soacra si copiii lipseau. Vremea de mare criza sociala este constatata sec: Sunt dupa mancare, isi zise, s-au imprastiat prin sat ca faina orbilor. Personajul este slab si infometat, transferand suferinta in plan oniric: visase noaptea gradina plina cu zarzavaturi. Un alt personaj famelic este dascalul, despre care toata lumea spune ca si-a pierdut mintile din cauza secetei. Singura lui ocupatie este sa mestece tutun, pentru a subzista, drogat.

Lumea este cuprinsa de o toropeala grea, specifica amiezelor tarzii si verilor prelungite: Privi ulita in lung. in dreptul primariei, o femeie aduna baliga intr-o roaba ca sa lipeasca prispa casei. Sub salcamul de langa podisca data cu var, un caine se scutura de purici. La fierarie potcoveau un cal. Mirosea a copita arsa. Raul secat, comparat cu o omida cenusie, este expresia desavarsita a lipsei de speranta a acestui sat parasit, pustiit de calamitatea caniculara. Nisipul si lutul sunt uscate, iar radacinile ierburilor atarna de maluri ca intr-un tablou suprarealist.

Susteru este un barbat cu puternice ascendente ludice, in comportamentul lui obser-vandu-se reminiscente ale unui model arhetipal. Astfel, el face semnul crucii pe nisip, intr-o incercare disperata de a readuce bunatatea divina pe pamantul pustiit.

incercarea de a depasi starea de criza este data de nalucirile oamenilor, un fel de Fata Morgana, de iluzie a pustiului: un calaret apare in zare, manandu-si calul gata sa-1 omoare, dand o veste incredibila, nesperata, ca a plouat la munte si vine raul, Buzaul. Naluca se sterge in zare, cum venise, pierduta in fulgerarile apei mortilor. Dar agitatia personajului este extrema, iluzia transformandu-se in realitate virtuala, pentru care Susteru se ...