Dimitrie Cantemir

Dimitie Cantemir erudit de faima european, voievod moldovean, academicean berlinez, print rus, cronicar roman, cunoscator al tuturor placerilor pe care le poate da lumea, un Lorenzo de Medici al nostru (G. Calinescu) reprezinta figura singulara a celui mai mare umanist din perioada feudala a literaturii romane. El nu mai ramane ca multi dintre cronicari, omul unei singure carti, el scrie istorie, geografie, face versuri si compune proza, leaga intre ele diferitele preocupari printr-o incercare de sinteza, trage concluzii politice si sociale din faptele trecutului si ale prezentului, se indreapta cu curiozitatea lui creatoare spre muzica, matematica si fizica. S-a rostit pentru caracterizarea acestei figuri a trecutului nostru cuvantul: exceptional. Secolul nostru si-l revendica pe Cantemir dupa sinuaose distantari. N. Iorga ii judeca la inceput inconsecventele si ii critica detasarea, pentru a ajunge apoi la o inalta pretuire entuziasta. Pentru Blaga, principele este inorogul alb al gandirii romanesti, faptura stranie si pura, de o geniala claritate in previziuni, de o neinteleasa totusi retinere in a persevera in intuitii. Considerat unul dintre cei mai eruditi umanisti, el s-a situat cu mult deasupra carturarilor vremii sale. Si-a format cultura dinspre antici catre moderni, preluand limba latina drept instrument esential al expresiei, alaturi de alte limbi de amplu suflu cultural. Deviza sa este extrem de convingatoare: Sufletul odihna nu poate afla pana nu gaseste adevarul, carile il cearca oricat de cu truda i-ar fi a-l nimeri. O mare pasiune pentru cercetare a fost ajutata de contactul cu carturari de exceptie, de sederea la Curtea Otomana in timpul careia a avut privilegiul descoperirii unor inalte valori universale. Carturar umanist, deschis catre lume si progres, D. Cantemir a prefigurat iluminismul si nu in zadar, Scoala Ardeleana si-l va lua ca model si inspiratie. Nascut intr-o familie de razesi moldoveni din tinutul Falciului, oameni saraci, dar pe care saracia nu-i coplesea, ci-i facuse luptatori darzi si aspri. Numele de Cantemir, a fost preluat de tatal sau de la un vestit sultan tatar. Acesta (tatal lui Cantemir) a fost ales de catre marii boieri Domnitorul Moldovei, pentru ca intrunea toate calitatile cerute unui instrument docil al oligarhiei boieresti: era batran, fara mosie, fara carte, fara sprijin la rudele de neam mare, conducatorul ostirilor de paza la granita deci bun luptator cu decoratii militare. Un singur lucru nu-l pusesera la socoteala boierii moldoveni: avea doi fii, care vor nutrii mari ambitii in viitor, care au simtit nemultumirea adanca a felului cum era asezata stapanirea Moldovei, care au fost dati la scoala, caci stiinta de carte insemna o putere a carei lipsa o simtea batranul domn. In 1693 la moartea tatalui sau Dimitrie este ales domn de marii boieri, dar turcii, platiti de Constantin Brancoveanu nu l-au recunoscut si l-au impus la scaun pe Constantin Duca. In 1699 se ...