Dimitrie Cantemir

Consideraţii preliminare:

Cel mai mare reprezentant al umanismului românesc. A avut o formaţie enciclopedică cu preocupări în diferite domenii: istoria, filozofia, literatura, matematica, limbi orientale, muzica. Ca om al renaşterii, Dimitrie Cantemir şi-a desfăsurat activitatea într-o epocă a înfloririi a culturii române. A fost o personalitate multilaterală, care a realizat prima sinteză a culturii naţionale, pregătind apariţia iluminismului. Marea majoritate a operelor sale se bazează pe o vastă documentaţie, folosind izvoare străine în limbile germană, franceză, rusă, polonă, turcă. Multe lucrări au fost elaborate iniţial în limba latină.

Referindu-se la locul şi importanta lui Dimitrie Cantemir în cultura românească, George Călinescu afirma: Cantemir este un Lorenzo Medici al nostru, Zoe D.Buşulenga: Cantemir a fixat un tip de intelectual plurivalent. Nota originală pe care o aduce Cantemir în epoca sa este cutezenta intelectuală.

Ca domnitor, în scurta sa domnie Cantemir a dovedit vederi progresiste. A înlăturat vechile funcţii boiereşti; i-a scutit pe ţărani de o parte a din dări; a obligat mănăstirile să plătească dări; a urmărit formarea unui stat centralizat ,care să limiteze puterea marilor boieri; a realizat a alianţă antiotomană cu Petru I., ţarul Rusiei. Pentru meritele sale ştiinţifice şi literare, Dimitrie Cantemir a fost ales mebru al Academiei din Berlin.

Oprea lui Dimitrie Cantemir:

1. Opera filozofică: Logica, Metafizica, Imaginea ştiinţei sacre, Despre conştiinţă, Diavolul sau gâlceava înţeleptului cu lumea sau giudeţul sufletului cu trupul. Ultima este prima lucrare filozofică românească. În această lucrare întâlnim dişputele medievale despre timp, suflet, natură, conştiinţă. Dimitrie Cantemir sugerează superioritatea omului asupra celorlalte vieţuitoare; face din om un stăpân al lumii; susţine superioritatea a vieţii spirituale asupra condiţiei biologice a omului; încearcă să definească concepte filozofice şi să alcătuiască o terminologie filozofică.

2. Opera istorică: Creşterea şi descreşterea curţii otomane, Hronicul vechimii romano-moldo-latine, Viaţa lui Constantin Cantemir, Evenimentele Cantacuzinilor şi ale Brâncovenilor. În Creşterea şi descreşterea curţii otomane Dimitrie Cantemir face istoria imperiului otoman şi analizează cauzele care aduc la destrămarea sa; insistă asupra posibilităţilor poporului asuprite de aşi cuceri libertatea. Lucrarea a fost tradusă şi publicată în engleză, franceză, germană şi prin ea cultura română intră în circuitul culturii universale.

Hronicul vechimii romano-moldo-latine a fost scrisă în 1714-1715 la cererea Academiei din Berlin. Hronicul este opera unui istoric modern. Pentru scrierea acestei lucrări Dimitrie Cantemir a consultat peste 150 de izvoare române şi străine în limbile latină, greacă, polonă şi rusă.

Dimitrie Cantemir greşeşte când absolutează contribuţia romanilor la formarea poporului român. Dimitrie Cantemir susţine originea romanică a tuturor românilor, folosind ca argumente numele ţării şi limba română: Romanii sunt moşii şi strămoşii noştri, a moldovenilor şi a tuturor oriunde se află a românilor, precum şi singur numele de moşie ne arată şi limba cea părintească un nebiruit martor ne este.

Cantemir arată că suntem urmaşii unui popor, care a creat o civilizaţie şi o cultură clasică. Cantemir nu izolează istoria românilor de istoria altor popoare, ci o integrare în istoria universală. Spre deosebire de cronicarii, care au scris numai despre moldoveni, Cantemir scrie despre toti românii macedoneni în Descrierea Moldovei. A fost scrisă din cererea Academiei din Berlin; a fost scrisă iniţial în latină, apoi tradusă în română; este prima lucrare ştiinţifică românească în care autorul încearcă să definească individualitatea poporului român printre celelalte popoare, individualitatea istorică materială şi spirituală; este o monografie care prezintă complex şi complet Moldova de la începutul secolului al XVII-lea. Lucrarea are în primul rând un înţeles ştiinţific, pentru că ne dă informaţii preţioase despre organizarea socială, politică, culturală a Moldovei, istoria, geografia, etnografia şi economia ei. Lucrarea are un înţeles literar pentru că ea cuprinde elemente de exprimare artistică: epitete, comparaţii, descrieri, portrete.

Descrierea Moldovei are trei părţi : partea geografică, partea politică şi partea culturală.

1. Partea geografică

Cuprinde informaţii despre numele Moldovei, hotarele vecini, legenda despre al doilea descălecat a lui Dragoş vodă; aşezarea geografică; formele de relief, munţii, dealurile, câmpiile roditoare, livezile apele, viile de la Cotnari ,bogăţiile subsolului: aur, fier şi sare, petrol; fauna bogată şi variată; tinuturile şi târgurile; culturile de grâu, ovâz; pădurile întinse.

Cantemir se opreste mai mult asupra Ceahlăului, oferindu-ne o descriere ştiinţifică a acestuia, dar care cuprinde şi câteva imagini artistice. Astfel vârful Ceahlăului se înalţă ca un turn şi este acoperit de zăpezi vesnice. De pe culmea muntelui un pârâu alb se rostogoleşte peste stâncile abrupte.

2. Partea politică

Cuprinde organizarea politică şi administrativă a ţării. Aflăm informatii despre: forma de stat; înscăunarea şi mazilirea domnilor; ranguri boiereşti; oastea moldovenească şi conducătorii ei; legile Moldovei; divanul domnesc; tributul plătit turcilor; obiceiuri de la curtea domnească.