Despre Copilul Eminescu

Sa vorbesc despre Mihai Eminescu, nu mi-ar ajunge paginile acestei reviste. O viata atat de tumultoasa, de bogata in evenimente si in scrieri de o asa valoare literara nu se poate prezenta decat in mii de pagini. De aceea va voi povesti acum, dragi copii, foarte pe scurt, despre perioada copilarie marelui nostru poet.

Pe 15 ianuarie 1850, la Botosani, in casa caminarului Gheorghe Eminovici si a Ralucai, se nastea cel de-al saptelea dintre cei zece copii ai familiei, Mihai. Copilaria si-a petrecut-o la Ipotesti, unde a facut primele doua clase de scoala, clasele a III-a si a IV-a terminandu-le la Cernauti.

El avea apucaturi poznase si bizare, cum era aceea de a disparea de acasa in mod ciudat mai mult timp si a se intoarce iar, spre bucuria parintilor disperati. Printre ispravile facute de el se povestesc si urmatoarele: odata, cam pe cand era de varsta voastra, sa tot fi avut vreo sase anisori, a prins si taiat un card de gaste din curtea lui Bals Dumbraveanu si a facut un purcoi in mijlocul bataturii, din care cauza a mancat de la tatal sau o strasnica bataie. Altadata, s-a dus in padure si a prins doi serpi pe care i-a pus de vii intr-o scorbura de nuc burtos si deasupra a asezat o caramida. Cind a venit acasa tatal sau, Mihai i-a spus: Hai, tata, sa-ti arat o pasare. L-a dus la nuc, a scos caramida si in loc de pasare au tasnit de acolo doi serpi speriati. De speriat s-a speriat rau de tot si tata, care nu l-a iertat nici de data asta pentru nazdravania pe care a facut-o si l-a incuiat in casa o zi intreaga, fara mancare. Mihai nu era vorbaret de felul sau, nu statea de vorba cu baietii din sat, de joaca nici vorba. Nici cu fratii lui nu se pre punea la joaca sau la vorba si umbla totdeauna singur si pe jos, nu calare. Cu o carte in buzunar hoinarea prin padure, se oprea de vorba cu pasarile, cu gazele, cu raurile sau cu arborii la umbra carora se odihnea. Poezia,, Copii eram noi amandoi scrisa de Mihai Eminescu intr-un moment in care si-a adus aminte cu drag de copilaria petrecuta la Ipotesti, ne arata si alte nazdravanii pe care le facea in acele vremuri de neuitat Frate-meu si cu mine.

Din coji de nuca car cu boi Faceam si inhamam la el Culbeci batrani cu coarne.

Si el citea pe Robinson, Mi-l povestea si mie; Eu zideam Turnul- Vavilon Din carti de joc si mai spuneam Si eu cate-o prostie.

Adesea la scaldat mergeam In ochiul de padure, La balta mare ajungeam Si l-al ei mijloc inotam La insula cea verde.

Din lut acolo am zidit, Din stuful des si mare, Cetate mandra la privit, Cu turnuri mari de tinichea, Cu zid impresurata.

Si frate-meu ca imparat Mi-a dat mie solie, Sa merg la broaste nempacat, Sa-i chem la batalie, Sa vedem cine-i mai tare.

Vai! Multe broaste noi am prins, Imi pare chiar pe rege, Si-n turnul negru le-am inchis, Din insula cea verde.

Spre sear-am facut pace.

...