Cuvânt de Tudor Arghezi

In cadrul liricii romanesti din a doua jumatate a secolului XX, Tudor Arghezi si-a castigat un statut aparte, data fiind impunerea scriitorului printr-un limbaj poetic nou.

Poezia ,,Cuvant" cu care se deschide volumul ,,Carticica de seara" are ca tema rolul artei si al artistului, transpunand in plan artistic crezul poetic al autorului. Titlul deosebit de simplu, consta intr-un singur termen, cu semnificatii adanci si poate fi interpretat drept cuvant inainte sau prefata, prin care autorul atrage atentia cititorului asupra universului cartii. In acelasi timp, ,,cuvant" poate insemna gand, idee, poetul incercand sa dezvaluie cititorului felul sau de a vedea lumea.

Fiind o creatie lirica, poezia are o structura neobisnuita. Versul arghezian consta intr-un material lexical bogat si variat in care sunt asociate arhaisme (,,slova"), cuvinte populare sau regionale (,,crampeie", ,,tandara", ,,scama") si neologisme (,,celule", ,,molecule"). Topica originala e caracterizata prin inversiuni si intercalari care pun in lumina trairile eului creator (,,Farmece as fi voit sa fac"). Metaforele transpun atributele lumii reale in planul fictiunii: ,,intelesuri-furnicile" traduce incarcatura de idei pe care scriitorul o transmite cititorului, dupa ce si-a pus in valoare calitati precum ingeniozitatea, capacitatea de a construi, intelepciunea. Atractia poetului pentru lumea micilor vietuitoare (furnici, celule, molecule, brotacel) usureaza intelegerea mesajului de catre cititor, aratand in acelasi timp destinatia textului. Celelalte metafore ,,suflete de molecule", ,,tandara de curcubeie", ,,drojdii de roua" semnifica viata in miniatura, armonia de culori, prospetimea pe care ar trebui sa le contina creatia. Instrumentul de lucru al scriitorului e redus la ,,un fir de ata" si la ,,o foaie de trestie", ambele structuri metaforice fiind exponentele condeiului si hartiei.