Creanga de aur

Creanga de aur (1993) este un roman de tip intiatic desfasurat pe doua registre simbolic si erotic .

Roman cu o structura polifonica, prima naratiune referitoare la destinul geologului Stamatim caute sa identifice in muntii Calimani urmele duhului viu al trecutului, constituie cadrul celei de-a doua naratiuni ce evoca destinul lui Kesarion Breb, preot al lui Zalmoxe si iubirea acestuia pentru Maria din Amnia devenita imparateasa a Bizantului .

Sensul mai profund al operei este acela ca religia crestina nu a reusit sa acopere integral toate invataturile credintelor vechi definite prin cunoasterea emblematica, unde sub simbolul adevarului cel mai abstract devine sensibil .

Actiunea romanului este plasata in punctul ei initial, in muntii Calimani, in veacul al XIII-lea (780) unde stapaneste din vechime deceneu al XXXII-lea, preot al lui Zalmoxe .

Afland ca in lume se inalta o noua religie, crestinismul, el ii cere discipolului sau Kesarion Breb, sa calatoreasca in Egipt si in Bizant pentru a verifica in ce masura cele doua religii sunt compatibile .

Dupa ce petrece 7 ani la templul din Memphis unde gaseste lumina, pe drumul de intoarcere, spre taramul vechii Dacii, Kesarion Breb poposeste in Bizant ancorand in timpul istoric .

Aici domnea imparateasa Irina, vaduva lui Leu Isaurianul, renumit pentru vitejia sa dar si pentru excesele sale iconoplastice .

Dupa ce statuse aproape 40 de ani in umbra sotului sau, Irina reinstituie cultul sfintilor insa sub masca fervorii religioase se ascunde defapt o nepotolita sete de putere, ea inlaturandu-l de la domnie pe Constantin si harazindu-i vietii monahale pe fratii fostului imparat .

Din ratiuni politice, Irina renunta la Rothruda fiica imparatului Carol de la Apus si pentru a da nadejdi poporului alege pentru fiul sau Constantin o fata din randurile acestuia .